{"id":3471,"date":"2022-10-14T07:50:26","date_gmt":"2022-10-14T07:50:26","guid":{"rendered":"https:\/\/saptamana.md\/?p=3471"},"modified":"2022-10-17T13:03:03","modified_gmt":"2022-10-17T13:03:03","slug":"nici-nu-vezi-nici-nu-ti-dai-seama-cum-s-au-dus-anii-de-a-valma","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/2022\/10\/14\/nici-nu-vezi-nici-nu-ti-dai-seama-cum-s-au-dus-anii-de-a-valma\/","title":{"rendered":"Nici nu vezi, nici nu-\u021bi dai seama\/ Cum s-au dus anii de-a valma"},"content":{"rendered":"
\n
<\/div>\n<\/div>\n
\n

De vorb\u0103 cu doamna Valentina COJOCARU despre muzica popular\u0103 \u0219i despre noi<\/strong><\/h2>\n<\/div>\n
\n
Am fost la doamna Valentina Cojocaru \u00eentr-o zi de vineri \u00eempreun\u0103 cu marele nostru naist Vasile Iovu. S-a \u00eent\u00eemplat ca \u00een vinerea aceea s\u0103 fie \u0219i ziua de na\u0219tere a b\u0103iatului mai mic, Victor, unul din cei doi b\u0103ie\u021bi despre care a tot c\u00eentat distinsa doamn\u0103, a tot fost ascultat\u0103 pe prispa unor duminici, a tot fost pl\u00eens c\u00eentecul ista. De mame. C\u0103 aveau, exact ca \u00een c\u00eentec, doi feciori \u0219i ele, c\u0103 nu aveau \u0219i ele doi feciori, c\u0103\u2026<\/em><\/div>\n
Despre ea urma s\u0103 vorbim, dar \u00eemi spune c\u0103 Gheorghe Zamfir e unul dintre copiii lui Dumnezeu \u0219i c\u0103, a\u0219a cum \u00eei \u021binea El \u00een palm\u0103, nu a b\u0103gat de seam\u0103 nu \u0219tiu cum, \u0219i Zamfir a sc\u0103pat printre degete. Acolo \u00een cer. \u0218i a c\u0103zut pe p\u0103m\u00eent. Printre flori, prin iarb\u0103 \u0219i printre noi. E fiul lui Dumnezeu, zice, iar Iovu este copilul de suflet al lui Gheorghe Zamfir. \u0218i a tot repetat g\u00eendul acesta \u00een cele patru ore c\u00eet am vorbit, l-a repetat. \u00centr-o alt\u0103 ordine \u00eemi erau \u00eentreb\u0103rile, dar zic :<\/em><\/div>\n
– Dumneavoastr\u0103, doamna Cojocaru, ave\u021bi doi b\u0103ie\u021bi. Mamele care au \u0219i ele b\u0103ie\u021bi zic: \u201dS\u0103-mi fi dat Dumnezeu \u0219i o fat\u0103\u2026\u201d A\u021bi spus asta sau\u2026 Noi am fost trei b\u0103ie\u021bi la mama \u0219i cred c\u0103 o s\u0103 spune\u021bi exact ce spunea mama mea.<\/strong><\/div>\n
– Tare. Tare mi-am dorit. Pe-atunci nu era ca acum \u0219i nu aveai de unde \u0219ti, dar eram convins\u0103 c\u0103-i fat\u0103. So\u021bul meu lucra \u00een ansamblul \u201dJoc\u201d,cu care a plecat \u00eentr-un turneu \u00een Brazilia. Ei bine, a venit de acolo cu fel de fel de h\u0103inu\u021be \u0219i toate pentru feti\u021b\u0103.<\/div>\n<\/div>\n
\n
– Auzim biografii care \u00eencep a\u0219a: \u00een familia noastr\u0103, bunica c\u00eenta la biseric\u0103. Nu zic, se mai \u00eent\u00eempl\u0103 \u0219i a\u0219a, la Dumneavoastr\u0103 cum a fost acest \u00eenceput?<\/strong><\/div>\n
– Se mai \u00eent\u00eempl\u0103 \u0219i a\u0219a. Mul\u021bi care\u2026 nu a c\u00eentat nici bunica, nici mama, nici\u2026 Dar au \u0219i ei nevoie de o legend\u0103, de biografie. Dar maic\u0103-mea chiar a c\u00eentat. \u0218i maic\u0103-mea, \u0219i taic\u0103-meu. Am undeva un CD cu un interviu acordat de mama \u0219i unde c\u00eent\u0103 mult \u00eentr-o emisiune TV. Tata era acordeonist \u0219i c\u00eend ajungea nunta la luat paharele, c\u00eenta tata la acordeon. Aveam un aparat de radio pe baterii \u0219i \u00eel ascultam permanent. Mama c\u00eenta c\u00eentece din repertoriul Mariei L\u0103t\u0103re\u021bu. Ascultau radioul, \u0219i tata c\u00eenta dup\u0103 Marcel Budal\u0103 \u201dInimioar\u0103, inimioar\u0103\u201d. O chema pe mama s\u0103 asculte cum c\u00eent\u0103 el la acordeon, chiar dac\u0103 ea nu avea de unde s\u0103 \u0219tie notele. Dar asculta, asculta \u0219i \u00eei spunea lui taic\u0103-meu: \u201dFal\u0219 c\u00een\u021bi, fal\u0219. Tu nu ai luat nici o clap\u0103 neagr\u0103. Numai pe cele albe-ai c\u00eentat.\u201d Tata m\u0103 lua noaptea cu el la vecerinc\u0103. Aveam un acordeon mai mic \u0219i \u00eemi lega curelu\u0219ele cu o b\u0103sm\u0103lu\u021b\u0103 la spate. Ie\u0219ea afar\u0103 s\u0103 fumeze \u021big\u0103ri \u201d\u0219iu\u0219ite\u201d, dar pe mine m\u0103 l\u0103sa \u00een cas\u0103 s\u0103 c\u00eent. La cumetrii, \u00eei blestemam pe to\u021bi de tare ce \u00eemi era somn. \u00cencepeau pe la ora unu noaptea. Aveam vreo cinci ani, cred c\u0103, \u0219i m\u0103 ascundeam \u00een fundul cuptorului ca s\u0103 nu m\u0103 g\u0103seasc\u0103 \u0219i c\u00eend era cel mai dulce somn, tata m\u0103 tr\u0103gea de picior ca s\u0103 vin \u0219i s\u0103 c\u00eent. C\u00eentam ce se c\u00eenta pe atunci: \u201dLume, soro lume\u201d, \u201dBun \u00eei vinul ghiurghiuliu\u201d, \u201dBrigadiru satului\u201d \u0219i multe altele. S\u00eent lucruri care s-au \u00eent\u00eemplat \u00een copil\u0103rie. Eu de copil\u0103rie nu vreau s\u0103-mi amintesc niciodat\u0103. Niciodat\u0103!<\/div>\n
– Doamna Cojocaru, a\u021bi avut vreodat\u0103 vreun interviu \u00een care s\u0103 nu fi\u021bi \u00eentrebat\u0103 despre c\u00eentecul \u201dV\u0103zui tinere\u021bea mea\u201d? \u0218i care e c\u00eentecul cu care v\u0103 identifica\u021bi?<\/strong><\/div>\n
– Deci, f\u0103r\u0103 fals\u0103 modestie, \u201dAre mama doi feciori\u201d e un fel de imn sau nici nu \u0219tiu cum s\u0103 spun. Are deja peste patruzeci de ani, e aproape de-o seam\u0103 cu b\u0103iatul meu mai mic \u0219i \u00eel aud \u00een fiecare zi la radio.<\/div>\n
– Cum a fost s\u0103 c\u00eenta\u021bi \u201dV\u0103zui tinere\u021bea mea\u201d atunci c\u00eend era\u021bi t\u00een\u0103r\u0103 de tot \u0219i cum e s\u0103-l c\u00eenta\u021bi acum? Cum se vede de-aici fata aceea \u00een rochi\u021b\u0103 sub\u021birea?<\/strong><\/div>\n
– Cu emo\u021bie, \u0219i atunci, \u0219i acum. Doar c\u0103 acum s\u00eent un pic mai departe de fata \u00een rochi\u021b\u0103 sub\u021bire, mai departe de ci\u0219mea \u0219i de tot ce \u00eenseamn\u0103 anii de-atunci.<\/div>\n
Erau alte timpuri \u0219i noi eram cumva al\u021bii, \u0219i poate era greu\u2026 Dar nu mi-a fost greu doar mie. Uita\u021bi-v\u0103 la Botgros. A fost chinuit \u0219i el cum pu\u021bini au fost. Au fost \u0219apte copii, nu au avut p\u0103rin\u021bi boga\u021bi, au dus-o greu de tot, umbla cu doba pe la nun\u021bi de la cinci ani. Dar uita\u021bi-v\u0103 unde a ajuns Botgros! Botgros a mers prin foame, a mers prin necazuri, dar a ajuns un geniu \u00een scen\u0103. C\u00eend vorbe\u0219te cu mine, a\u0219a, \u00een via\u021ba de toate zilele, el vorbe\u0219te ca mama mea. \u0218i el, \u0219i Curbet \u2013 oameni simpli. Simpli ca ni\u0219te \u021b\u0103rani.<\/div>\n
– Timp de aproape \u0219ase ani, nu a\u021bi urcat nici pentru o clip\u0103 pe scen\u0103. A\u021bi t\u0103cut. Cum e s\u0103 taci, doamna Cojocaru?<\/strong><\/div>\n
– E grea \u00eentrebarea asta. Eu tot timpul am fost \u00eenconjurat\u0103 de lume. De mult\u0103, de foarte mult\u0103 lume. Poate de asta \u0219i o s\u0103 v\u0103 vin\u0103 greu s\u0103 crede\u021bi acum, c\u00eend o s\u0103 v\u0103 spun c\u0103 eu tare-tare iubesc singur\u0103tatea. M\u0103 trezesc, uite a\u0219a, c\u0103 nu mi-e dor nici de scen\u0103, nici de comunicare, nici de c\u00eentec, de baluri, nun\u021bi, petreceri.<\/div>\n
– Dar nu a\u021bi fost a\u0219a.<\/strong><\/div>\n
– Nu, n-am fost a\u0219a. Am descoperit c\u0103 e bine \u00een singur\u0103tate. Chiar \u0219i c\u00eend m-a invitat Nicolae Botgros la concertul acela de comemorare a Lidiei Bejenaru. Am \u00eencercat s\u0103 nu merg, dar a venit Botgros \u0219i a spus scurt, cum \u0219tie el: \u201dValentina, eu am s\u0103 vin cu poli\u021bia. Ce problem\u0103 ai tu? Ar\u0103\u021bi foarte bine, ai vocea bun\u0103 a\u0219a cum a fost\u2026 Ai s\u0103 c\u00een\u021bi, c\u0103 n-ai \u00eencotro.\u201d \u0218i atunci m-am g\u00eendit \u0219i m-am \u00eentrebat:\u201dPoate c\u0103 lumea cine \u0219tie ce crede. C\u0103 am uitat eu de mine \u00een cas\u0103, c\u0103 s\u00eent o be\u021biv\u0103, c\u0103 m-am \u00eengr\u0103\u0219at c\u0103\u2026 Cine \u0219tie. Zic, \u201dMerg s\u0103 c\u00eent\u201d. \u0218i am c\u00eentat. Nu, n-am t\u0103cut. Eu vorbesc singur\u0103 prin cas\u0103, c\u00eent singur\u0103, m\u0103 a\u0219ez la pian. Eu nu tac. Alta e c\u0103 nu aude nimeni nimic, \u00eens\u0103 acolo, \u00een sufletul meu, nu tac. Am \u0219i eu durerile mele pe care le c\u00eent, tinere\u021bea mea pe care nu am \u021binut-o de m\u00een\u0103 at\u00eet c\u00eet s-ar fi cuvenit, fata aceea \u00een rochi\u021b\u0103 sub\u021bire, la o ci\u0219mea\u2026<\/div>\n
– \u0218i c\u00eend, dup\u0103 \u0219ase ani, a\u021bi revenit pe scen\u0103, pe cine nu a\u021bi g\u0103sit acolo? Cine lipsea \u0219i golul cui a\u021bi sim\u021bit?<\/strong><\/div>\n
– L-am g\u0103sit pe Botgros. El umple scena cu aura lui. Dar nu l-am g\u0103sit pe Sulac. C\u0103 \u00eel tot caut. Am sim\u021bit golul l\u0103sat de Lidia Bejenaru. Parc\u0103 eram nu \u0219tiu cum mai s\u0103rac\u0103 \u0219i eram un pic mai str\u0103in\u0103.<\/div>\n
– Am publicat nu demult un interviu cu scriitorul Victor Prohin. A \u00eemplinit recent optzeci de ani \u0219i \u00eel \u00eentreb: \u201dCum e s\u0103 ai optzeci de ani, domnule Prohin?\u201d \u0218i a zis: \u201dM\u0103 simt ca un copac \u00een jurul c\u0103ruia s-a r\u0103rit p\u0103durea.\u201d<\/strong><\/div>\n
– Uite c\u00eet de bine a zis. Doamne, c\u00eet de bine! Se poate spune asta \u0219i despre genera\u021bia mea. Ion Bas nu mai e, Maria Dr\u0103gan nu e, Anastasia Istrati, Vasile Marin nu mai s\u00eent. Eu am r\u0103mas singur\u0103 din genera\u021bia aceea de aur. Din cei cu care am fost \u00een Folclor: Teodor Negar\u0103, Nina Ermurache, Angela P\u0103duraru, marele dirijor Dumitru Blajinu, colegul \u0219i compozitorul Gheorghe Banariuc. Nu mai s\u00eent. Al\u021bii s\u00eent oamenii care m\u0103 \u00eenconjoar\u0103. Poate m\u0103 \u0219tiu, poate m\u0103 respect\u0103, nu zic, dar ei despre altceva vorbesc \u0219i despre altcineva.<\/div>\n
– E bine acas\u0103 la Dumneavoastr\u0103, doamna Cojocaru. Se simte c\u0103ldura casei, duminica din ea \u0219i c\u00eentecul din care este zidit\u0103. Dar vreau s\u0103 v\u0103 \u00eentreb cum e s\u0103 stai la un semafor \u0219i s\u0103-l a\u0219tep\u021bi p\u00een\u0103 se face verde, cum e s\u0103 prive\u0219ti lumea dintr-un balcon \u0219i cum e s\u0103 c\u00een\u021bi acolo, \u00een sufletul t\u0103u \u201dTe-am v\u0103zut, neic\u0103, \u00een sat\u201d?<\/strong><\/div>\n
– Da cum s\u0103 nu c\u00eent, dac\u0103 eu s\u00eent n\u0103scut\u0103 acolo. La \u021bar\u0103. \u0218i sufletul meu tot acolo e unde \u00eei aud pe p\u0103rin\u021bii mei cum m\u0103 \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103 fiu cuminte, s\u0103 nu m\u0103 cert, s\u0103 nu fac r\u0103u oamenilor, s\u0103-l ajut pe cel care tr\u0103ie\u0219te greu.<\/div>\n
– So\u021bul Dumneavoastr\u0103 v-a iubit?<\/strong><\/div>\n
– Tare m-a iubit. Tare mult m-a iubit. Pe mine \u00een via\u021ba mea m-au iubit doi b\u0103rba\u021bi: tata \u0219i so\u021bul meu. So\u021bul \u00eemi ierta tot.<\/div>\n
– Dar r\u0103ni care \u00eenc\u0103 nu se vindec\u0103 a\u021bi avut \u00een via\u021b\u0103?<\/strong><\/div>\n
– Nu \u0219tiu dac\u0103 pot vorbi despre r\u0103ni. Despre regrete \u00eens\u0103, da, le am \u0219i acum. Via\u021ba pe care am tr\u0103it-o a \u00eensemnat s\u0103 plec mereu, s\u0103 lipsesc mult, s\u0103 nu fiu cu ai mei. Asta nu pot s\u0103-mi iert: c\u0103 am fost prea pu\u021bin l\u00eeng\u0103 copiii mei. Prea pu\u021bin. Nu am fost niciodat\u0103 cu ei la circ, la un film. N-am g\u0103sit timp s\u0103 le citesc o poveste sau\u2026 Concerte, evenimente, deplas\u0103ri, turnee\u2026 Dar mai pu\u021bin ei, copiii mei. C\u00eentam, c\u00eentam, c\u00eentam.<\/div>\n
– \u0218ti\u021bi c\u0103\u2026dar nu e vorba numai de Dumneavoastr\u0103, dar \u0219i de mul\u021bi, mul\u021bi al\u021bii. \u0218i Dumneavoastr\u0103, \u0219i domnul Iovu, \u0219i Sulac, \u0219i Maria Dr\u0103gan, \u0219i cred c\u0103 toat\u0103 muzica popular\u0103, nu s\u00eente\u021bi \u00een c\u0103\u0219tile celor care merg pe drum cu un telefon \u00een buzunar \u0219i care ascult\u0103 ceva acolo. \u0218ti\u021bi c\u0103 nu s\u00eente\u021bi \u00een c\u0103\u0219tile lor. E cineva vinovat de asta sau nu e at\u00eet de grav cum credem noi?<\/strong><\/div>\n
– Nu e vina lor \u0219i nu ei s\u00eent cei care nu ne ascult\u0103. E pentru c\u0103 p\u0103rin\u021bii lor nu acult\u0103 muzic\u0103 popular\u0103. \u0218i p\u0103rin\u021bii lor au ceva care \u00eei \u021bine departe de copii. A\u0219a cum am avut eu. Merg devreme la munc\u0103, vin t\u00eerziu, alte, alte lucruri. \u0218i atunci c\u00eentecul nostru nu are cum s\u0103 ajung\u0103 \u00een c\u0103\u0219tile lor.<\/div>\n
– Dar \u0219ti\u021bi c\u0103 \u0219i Dumneavoastr\u0103, \u0219i Sulac, \u0219i Glib \u0219i \u00een general muzica popular\u0103 s\u00eente\u021bi parte a dorului pe care \u00eel tr\u0103iesc copiii no\u0219tri pleca\u021bi peste hotare? Ei v\u0103 ascult\u0103 fiind la volan pe autostr\u0103zi, \u00een marile ora\u0219e ale lumii, la buc\u0103t\u0103riile lor mai mici sau mai mari, acolo unde s\u00eent ei. Dorul de Moldova, de sat \u0219i de p\u0103rin\u021bi.<\/strong><\/div>\n
– Pentru c\u0103 muzica popular\u0103 e \u021bara, e mama \u0219i e cele sfinte care ne \u021bin pe noi pe p\u0103m\u00eent. Zic muzica popular\u0103, nu f\u0103c\u0103turile de tot soiul strigate \u0219i chiuite pe la microfoane. Mama mea c\u00eenta toate c\u00eentecele din repertoriul Mariei L\u0103t\u0103re\u021bu \u0219i eu nu puteam s\u0103 merg prea departe de c\u00eentecele ei. \u00cemi amintesc de renumitele \u0219edin\u021be ale consiliului artistic de pe vremuri, c\u00eend ni se tot d\u0103dea de \u00een\u021beles c\u0103 am fi inspira\u021bi \u0219i c\u00eent\u0103m ca peste Prut. Cu Ciacovschi, cu Mamot, cu Buzil\u0103 \u0219i al\u021bii, aproape to\u021bi n\u0103scu\u021bi pe malul Prutului, atunci c\u00eend c\u00eentam, ar\u0103tam \u00eenclin\u00eend u\u0219or capul c\u0103tre Prut.<\/div>\n
– Dar nu au putut ei st\u0103p\u00eeni chiar toate vocile. P\u00een\u0103 la urm\u0103, c\u00eentecul a fost mult peste puterea lor de a opri valorile, de a fabrica culturi \u0219i istorii. Cum s-a \u00eent\u00eemplat s\u0103 interpreta\u021bi Balada \u201dMiori\u021ba\u201d \u0219i aici am \u00een vedere acea interpretare inclus\u0103 \u00een patrimoniul universal UNESCO? De fapt, mai exact ar fi s\u0103 spunem a\u0219a: poemul MIORI\u0162A, pentru voce, org\u0103, clopote \u015fi band\u0103 magnetic\u0103, care a fost selectat la Tribuna Interna\u0163ional\u0103 a Compozitorilor din cadrul UNESCO, printre cele zece lucr\u0103ri cele mai bune ale lumii \u00een anul 1986.<\/strong><\/div>\n
– E o pies\u0103 foarte grea. A fost interpretat\u0103 \u0219i \u00eenregistrat\u0103 \u00een Sala cu Org\u0103, noaptea pe la ora dou\u0103, c\u00eend nu circulau troleibuzele, c\u00eend puteau fi excluse absolut toate zgomotele. La acel concurs UNESCO am reprezentat Uniunea Sovietic\u0103 \u0219i am fost inclu\u0219i, printre cele zece piese c\u00ee\u0219tig\u0103toare, \u00een patrimoniul universal. Era pentru prima data c\u00eend juriul nu a apreciat doar piesa, ci \u0219i vocea, lucru pe care l-a remarcat \u0219i Maria Bie\u0219u. A fost o munc\u0103 colectiv\u0103 cu mult\u0103 consacrare \u00eenainte de toate a compozitorului Tudor Chiriac, dar \u0219i a tuturor celor care au l\u0103sat o parte din ei, din sufletul lor \u00een aceast\u0103 pies\u0103 intrat\u0103 \u00een eternitate.<\/div>\n
– \u00cen sat c\u00eend a\u021bi c\u00eentat ultima dat\u0103?<\/strong><\/div>\n
– Cred c\u0103 s\u00eent vreo treizeci de ani de c\u00eend nu am mai c\u00eentat la Ciuciulea.<\/div>\n
– Nu regreta\u021bi?<\/strong><\/div>\n
– Nu, nu regret. Nu \u0219tiu de ce, dar simt c\u0103 acolo nu m\u0103 iubesc. Exist\u0103 colegii, case de cultur\u0103, biblioteci, str\u0103zi care poart\u0103 numele marilor no\u0219tri c\u00eent\u0103re\u021bi de muzic\u0103 popular\u0103, compozitori, instrumenti\u0219ti. Eu nu am nimic. Nu e vorba de strad\u0103, dar\u2026 \u00cen una din zile, mi-au telefonat pe la\u2026 cam pe la ora asta, trei-patru c\u00eet e acum, si \u00eemi spune cineva:\u201dM\u00eeine la ora dou\u0103sprezece, s\u0103 fi\u021bi la Glodeni, ca s\u0103 vi se ofere titlul Cet\u0103\u021bean de Onoare.\u201d Nu, nu pre\u0219edintele mi-a telefonat. Secretara a telefonat. \u0218i mi-a mai spus c\u0103 nu s\u00eent singur\u0103 \u0219i c\u0103 s\u00eent mai mul\u021bi cet\u0103\u021beni invita\u021bi. \u201dDumneavoastr\u0103, acela, acelea\u2026\u201d \u0218i c\u0103tre Ziua Independen\u021bei \u00eemi telefoneaz\u0103. \u201dS\u0103 fi\u021bi m\u00eeine la Glodeni.\u201d Nu m\u0103 \u00eentreab\u0103 nimeni ce e cu via\u021ba mea, cum a\u0219 putea veni, am sau nu am ma\u0219in\u0103.<\/div>\n
– Eu pot s\u0103 scriu despre asta, doamna Cojocaru?<\/strong><\/div>\n
– Da, da. Scrie\u021bi, scrie\u021bi. C\u0103 nu m\u0103 a\u0219teapt\u0103 nimeni pe mine \u00een sat. Am fost odat\u0103 cu o echip\u0103 de arti\u0219ti la Ciuciulea. Erau alegeri sau nu mai \u0219tiu ce era atunci. Ei bine, ajungem \u00een sat, cobor\u00eem din ma\u0219in\u0103 \u0219i ne \u00eent\u00eempin\u0103 cu p\u00eeine \u0219i sare, pe un prosop. Dar nu-mi dau mie p\u00eeinea. I-o dau altcuiva dintre ei cu care-am venit.<\/div>\n
– La Ciuciulea?<\/strong><\/div>\n
– La mine \u00een sat, la Ciuciulea! S-au uitat lung la mine to\u021bi \u0219i au t\u0103cut. Am t\u0103cut \u0219i eu. Am mers \u0219i alt\u0103 dat\u0103. Urma s\u0103 filmeze o echip\u0103 TV, una, alta. Am tras de u\u0219a prim\u0103riei, dar nu am g\u0103sit pe nimeni. \u0218i biserica tot \u00eencuiat\u0103 era. \u0218i biserica, \u0219i \u0219coala. Nu am g\u0103sit pe nimeni. La mine \u00een sat. Acolo unde parc\u0103 ar trebui s\u0103 fiu a\u0219teptat\u0103 a\u0219a cum nu m\u0103 a\u0219teapt\u0103 nimeni \u00een alt\u0103 parte. Nimeni.<\/div>\n
\u2013Mai e timp, doamna Cojocaru, ca lucrurile s\u0103 fie reparate. C\u0103 s\u00eent oameni care v\u0103 iubesc acolo, \u00een sat, \u00een raion, oameni care v\u0103 ascult\u0103 c\u00eentecele \u0219i care se reg\u0103sesc \u00een ele. Dar vreau s\u0103 revin \u0219i s\u0103 cer, dac\u0103 le ave\u021bi, ni\u0219te detalii care ne-ar face s\u0103 \u00een\u021belegem de ce \u00eel idolatriza\u021bi \u00eentr-at\u00eet de mult pe Zamfir?<\/strong><\/div>\n<\/div>\n
\n
– Nu-l idolatrizez eu. El e mare \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 ridic eu bra\u021bele c\u0103tre cer. Gheorghe Zamfir m-a f\u0103cut s\u0103 \u00een\u021beleg c\u00eet de aproape poate fi omul de perfec\u021biune, de ceea ce poate face Dumnezeu cu noi.<\/div>\n<\/div>\n
\n
\u021ain minte, am mers \u00eentr-un turneu \u00een Danemarca. Era pentru prima dat\u0103 c\u00eend ie\u0219eam peste hotare. Nu aveam bani \u0219i nu aveam ce c\u0103uta prin magazine mari. C\u0103utam prin vitrine ceva legat de muzic\u0103, de ceea ce m\u0103 interesa pe mine mai mult. O c\u0103utam pe Irina Loghin \u00eenainte de toate, c\u0103 ea era idolul meu. Acolo l-am v\u0103zut pe Zamfir. Nu-mi venea s\u0103 cred c\u0103 s\u00eent at\u00eet de aproape de discul acela cu Gheorghe Zamfir. Apoi am plecat \u00een Fran\u021ba. Vitrine pline cu Zamfir. Cu naiul, cu orga, cu o pic\u0103tur\u0103 de s\u00eenge pe \u0219old\u2026 Era cum s-ar fi cobor\u00eet Hristos pe p\u0103m\u00eent. \u00cenalt c\u0103 te f\u0103cea s\u0103 ridici ochii spre cer. \u0218i din Fran\u021ba, \u0219i din RFG, \u0219i din alte turnee am venit cu discuri acas\u0103. Discuri cu Gheorghe Zamfir. L-am cunoscut abia mai t\u00eerziu, pe c\u00eend c\u00eentam \u00een \u201dL\u0103utarii\u201d \u0219i c\u00eend a venit la Chi\u0219in\u0103u pentru prima dat\u0103. Dac\u0103 Zamfir ar fi vorbit zece ore f\u0103r\u0103 s\u0103 se opreasc\u0103, eu a\u0219 fi stat nemi\u0219cat\u0103 zece ore. Aveam impresia c\u0103 a trecut prin toate academiile lumii \u0219i c\u0103 nu exist\u0103 nimic despre care nu ar fi putut s\u0103 vorbeasc\u0103.<\/div>\n
Am fost la Doamna Valentina Cojocaru \u00eentr-o zi de vineri \u00eempreun\u0103 cu marele nostru naist Vasile Iovu. Despre ea urma s\u0103 vorbim, dar \u00eemi spune c\u0103 Gheorghe Zamfir e unul dintre copiii lui Dumnezeu \u0219i c\u0103, a\u0219a cum \u00eei \u021binea El \u00een palm\u0103, nu a b\u0103gat de seam\u0103 nu \u0219tiu cum, \u0219i Zamfir a sc\u0103pat printre degete. Acolo \u00een cer. \u0218i a c\u0103zut pe p\u0103m\u00eent. Printre flori, prin iarb\u0103 \u0219i printre noi. E fiul lui Dumnezeu, zice, iar Iovu este copilul de suflet al lui Gheorghe Zamfir.<\/em><\/div>\n
Ne-a chemat \u00eentr-o odaie al\u0103turat\u0103 \u00een care avea pianul \u0219i ni\u0219te poze \u00eentre care te pierzi ca \u00eentr-un album. C\u00eent\u0103.<\/em><\/div>\n
\u201d\u0218i ce folos c\u0103 s\u00eent frumoas\u0103,\/ \u0218i ce folos c\u0103 mai tr\u0103iesc.\/ Dac\u0103 pe lume nu am parte\/ S\u0103-l am pe cel care-l iubesc. Via\u021b\u0103, cine te-a f\u0103cut\/ N-a \u0219tiut, n-a priceput \/ S\u0103 deie \u0219i omului \/ Tinere\u021bea soarelui. Of, c\u00eend via\u021ba \u021bi-i mai drag\u0103,\/ B\u0103tr\u00eene\u021bile te leag\u0103. Nici nu vezi, nici nu-\u021bi dai seama\/ Cum s-au dus anii de-a valma. Via\u021b\u0103, de-ai fi de v\u00eendut, Te-a\u0219 pl\u0103ti cu-n ban mai mult. Chiar oleac\u0103 cu-mprumut, S\u0103 te iau de la-nceput\u2026<\/em><\/div>\n
De la-nceput. Chiar dac\u0103 e iar\u0103\u0219i o copil\u0103 ascuns\u0103 pe sob\u0103, e un acordeon cu curelu\u0219ele legate cu o b\u0103sm\u0103lu\u021b\u0103, e un sat \u00een care tragi de u\u0219i, dar ele nu se deschid, e un b\u0103rbat care a iubit-o ca nimeni altul, e o camera \u00eentr-un bloc care te \u00eenva\u021b\u0103 cum s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti singur\u0103 \u0219i e o scen\u0103 \u00een care \u00eencape at\u00eeta \u0219i at\u00eeta gol.<\/em><\/div>\n<\/div>\n
\n
Constantin OLTEANU<\/strong><\/div>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

De vorb\u0103 cu doamna Valentina COJOCARU despre muzica popular\u0103 \u0219i despre noi Am fost la…<\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":3475,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[2],"tags":[],"featured_image_urls":{"full":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/cojocaru-14.jpg",364,273,false],"thumbnail":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/cojocaru-14-150x150.jpg",150,150,true],"medium":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/cojocaru-14-300x225.jpg",300,225,true],"medium_large":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/cojocaru-14.jpg",364,273,false],"large":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/cojocaru-14.jpg",364,273,false],"1536x1536":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/cojocaru-14.jpg",364,273,false],"2048x2048":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/cojocaru-14.jpg",364,273,false],"covernews-slider-full":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/cojocaru-14.jpg",364,273,false],"covernews-slider-center":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/cojocaru-14.jpg",364,273,false],"covernews-featured":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/cojocaru-14.jpg",364,273,false],"covernews-medium":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/cojocaru-14.jpg",364,273,false],"covernews-medium-square":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/cojocaru-14-364x250.jpg",364,250,true]},"author_info":{"display_name":"Constantin Olteanu","author_link":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/author\/constantin-olteanu\/"},"category_info":"Actualitate. Aici \u015fi acum<\/a>","tag_info":"Actualitate. Aici \u015fi acum","comment_count":"0","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3471"}],"collection":[{"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3471"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3471\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3473,"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3471\/revisions\/3473"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media\/3475"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3471"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3471"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3471"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}