{"id":4307,"date":"2025-01-01T08:13:55","date_gmt":"2025-01-01T08:13:55","guid":{"rendered":"https:\/\/saptamana.md\/?p=4307"},"modified":"2025-01-01T08:16:17","modified_gmt":"2025-01-01T08:16:17","slug":"interviu-aniversar-academician-ioan-aurel-pop-istoria-se-scrie-si-se-rescrie-dar-adevarul-ramane-si-noi-trebuie-sa-tindem-spre-el","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/2025\/01\/01\/interviu-aniversar-academician-ioan-aurel-pop-istoria-se-scrie-si-se-rescrie-dar-adevarul-ramane-si-noi-trebuie-sa-tindem-spre-el\/","title":{"rendered":"Interviu aniversar  Academician Ioan-Aurel POP: \u00abIstoria se scrie \u0219i se rescrie, dar adev\u0103rul r\u0103m\u00e2ne \u0219i noi trebuie s\u0103 tindem spre el\u00bb"},"content":{"rendered":"<p>&nbsp;<\/p>\n<ul>\n<li><strong>S-ar putea ca \u00eentrebarea mea s\u0103 acopere prin r\u0103spunsul pe care \u00eel cere, tot ce poate \u00eensemna un interviu. Care sunt factorii deifinitorii, pietrele de pe marginea drumului parcurs p\u00e2n\u0103 \u00een aceast\u0103 zi care v-au spus \u201ePe aici trebuie s\u0103 mergi\u201d. Ni\u0219te eventuali biografi ar putea identifica \u0219i ei ni\u0219te repere, dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 conteaz\u0103, primeaz\u0103 cele recunoscute de Dumneavoastr\u0103.<\/strong><\/li>\n<li>\u0218tiu eu ce s\u0103 spun? Am \u00eent\u00e2lnit mereu oameni buni, care m-au influen\u021bat bine, \u00eencep\u00e2nd cu p\u0103rin\u021bii \u0219i, mai exact, cu bunica, v\u0103duv\u0103 de r\u0103zboi, pe linie patern\u0103. Ei mi-au inoculat ideea muncii perseverente \u0219i a \u00eenv\u0103\u021b\u0103turii. Am avut noroc de o \u00eenv\u0103\u021b\u0103toare d\u0103ruit\u0103 cu har \u2013 o chema Maria Grigorescu \u2013 \u0219i de profesori instrui\u021bi, dornici de carte, cu fric\u0103 de Dumnezeu (de\u0219i nu spuneau direct asta pe atunci), cu mult\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i con\u0219tiin\u021b\u0103. La \u0219coala general\u0103, am avut o dirigint\u0103, profesoar\u0103 de matematic\u0103 care scria poezii, admirabil\u0103. O chema Margareta Florea, Dumnezeu s-o odihneasc\u0103 \u00een pace! A tr\u0103it peste 90 de ani \u0219i m-a primit mereu la ea, \u00een lumea ei. La liceu am avut un diriginte \u2013 Ion Topolog \u2013 care era scriitor \u0219i care ne-a fost ca un p\u0103rinte, u\u0219or aspru, u\u0219or ironic. C\u00e2nd eram rector la Cluj, l-am invitat \u00een Aula Magna a Universit\u0103\u021bii s\u0103-\u0219i prezinte cel mai nou roman. Avea peste 80 de ani. Ce mare bucurie! Ideea dominant\u0103 a fost, pe tot acest drum al meu din copil\u0103rie \u0219i adolescen\u021b\u0103, c\u0103 nu po\u021bi reu\u0219i \u00een via\u021b\u0103 dec\u00e2t prin \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 mult\u0103 \u0219i munc\u0103 neobosit\u0103. A\u0219a c\u0103 am \u00eenv\u0103\u021bat tot ce am putut \u0219i am muncit mereu, dup\u0103 principiul lui Pliniu cel B\u0103tr\u00e2n \u201enicio zi f\u0103r\u0103 o linie\u201d (<em>Nulla dies sine linea<\/em>).<\/li>\n<\/ul>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<ul>\n<li><strong>\u00cen ce situa\u021bii V\u0103 \u00eentreba\u021bi \u201eDar ce ar spune tata?\u201d Mai auzi\u021bi \u0219i acum \u00eentrebarea aceasta sau\u00a0 o considera\u021bi dep\u0103\u0219it\u0103?<\/strong><\/li>\n<\/ul>\n<p><strong>\u00a0<\/strong><\/p>\n<ul>\n<li>Da, m\u0103 \u00eentreb destul de des. Tata a fost un om sever care m-a crescut ca s\u0103 ajung \u201edomn\u201d, s\u0103 c\u00e2\u0219tig mai u\u0219or ca el banul necesar vie\u021bii. A fost dezam\u0103git c\u00e2nd i-am spus c\u0103 voi face facultatea de istorie, dar apoi s-a luat pe seam\u0103 \u0219i m-a iertat. Dup\u0103 el, trebuia s\u0103 m\u0103 fac doctor sau inginer, \u201ec\u0103 am aflat de la liceu c\u0103 nu e\u0219ti prost deloc\u201d. Tata s-a dus o dat\u0103 \u00een via\u021ba lui la Liceul \u201eAndrei \u0218aguna\u201d din Bra\u0219ov, unde \u00eenv\u0103\u021bam, iar dirigintele i-a spus c\u0103 puteam da la orice facultate &#8230;<\/li>\n<\/ul>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<ul>\n<li><strong>Cine a f\u0103cut p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 alegerea \u2013 Ioan-Aurel Pop a ales istoria sau istoria l-a ales pe Ioan-Aurel Pop?<\/strong><\/li>\n<\/ul>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<ul>\n<li>Nu \u0219tiu! A fost ceva spontan, venit din ambele direc\u021bii. Mi-a pl\u0103cut \u0219coala, ca \u0219i cum aceasta ar fi fost o fiin\u021b\u0103 minunat\u0103, demn\u0103 de iubit. Am aflat, pe la zece ani, c\u0103 medicii \u2013 pe care-i admiram \u2013 nu sunt nemuritori, de\u0219i vindec\u0103 toate (!) bolile. A\u0219a c\u0103 mi-am dat seama c\u0103, dac\u0103 p\u00e2n\u0103 \u0219i medicii mor, ce de\u0219tept a\u0219 putea s\u0103 devin eu dac\u0103 a\u0219 st\u0103p\u00e2ni cumva toat\u0103 \u00een\u021belepciunea omenirii. Iar aceast\u0103 zestre special\u0103 era concentrat\u0103 \u00een trecut. Toate ajung s\u0103 fie trecut. Trecutul este via\u021b\u0103 deplin\u0103, tr\u0103it\u0103 de to\u021bi oamenii mari care ne-au precedat. Ce experien\u021b\u0103 de via\u021b\u0103 se ascunde \u00een trecut! Numai c\u0103 trecutul nu se las\u0103 dezvelit de la sine. Vede\u021bi, este aici un mare paradox: prezentul este fluid, viitorul este necunoscut, iar trecutul, de\u0219i nu-l mai poate schimba nimeni, r\u0103m\u00e2ne uneori un mister \u0219i se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 \u00een mai multe feluri. Dar tocmai aici este farmecul cunoa\u0219terii istorice: toate \u00eent\u00e2mpl\u0103rile trecutului exist\u0103 o dat\u0103 pentru totdeauna, neschimbate, dar reconstituirea lor se face diferit, de la istoric la istoric \u0219i de la un curent de g\u00e2ndire la altul. Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu exist\u0103 adev\u0103rul istoric. El exist\u0103, unic \u0219i irepetabil \u0219i suntem datori s\u0103-l c\u0103ut\u0103m mereu. G\u0103sim fragmente din el, dar ele sunt ca gr\u0103un\u021bele de aur.<\/li>\n<li><strong>Ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii Pre\u0219edinte al Academiei Rom\u00e2ne? De multe ori s-ar putea c\u0103uta doar un domn academician la o tribun\u0103 de la care se aude vocea Academiei, dar\u00a0 ce nu se poate vedea, \u0219i \u00a0care conteaz\u0103 extrem de mult?\u00a0 <\/strong><\/li>\n<li>O, este o demnitate greu de definit \u0219i de \u00eendeplinit! De la Academie \u0219i de la pre\u0219edintele ei \u2013 oricine ar fi el \u2013 se a\u0219teapt\u0103 foarte mult. Academia noastr\u0103 nu a fost doar o societate erudit\u0103 de savan\u021bi, ci a fost cel mai important for intelectual prin care s-a f\u0103cut Rom\u00e2nia. De la 1866 \u00eencoace, Academia a prezidat la construirea \u0219i la buna func\u021bionare a acestei \u021b\u0103ri, \u00een domeniile \u00een care ea avea expertiz\u0103, adic\u0103 \u00een aproape toate sectoarele vie\u021bii. Academia a f\u0103urit la modul savant identitatea rom\u00e2neasc\u0103, bazat\u0103 pe limb\u0103 (normarea limbii) \u0219i literatur\u0103 \u0219i pe istorie (cunoa\u0219terea faptelor rom\u00e2nilor de demult). Pre\u0219edin\u021bi ai Academiei au fost mari, de la Ion Heliade R\u0103dulescu (primul) \u0219i August Treboiu Laurian p\u00e2n\u0103 la Mihail Kog\u0103lniceanu, ca s\u0103 m\u0103 opresc numai la trei din secolul al XIX-lea. C\u00e2nd vezi scrise aceste nume te \u00eenfiorezi a bine, dob\u00e2nde\u0219ti o stare de confort dac\u0103 ajungi s\u0103 \u0219tii c\u0103 astfel de oameni ne-au \u00eendrumat via\u021ba intelectual\u0103 \u0219i ne-au f\u0103cut istoria cultural\u0103. Aceast\u0103 mo\u0219tenire este mai mult dec\u00e2t onorant\u0103, dar este ap\u0103s\u0103toare pentru oricine ajuns pre\u0219edinte. Altminteri, ast\u0103zi, un pre\u0219edinte ale Academiei este \u0219i un fel de administrator, care discut\u0103 \u00eempreun\u0103 cu ai s\u0103i colegi din conducere, s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, felurite chestiuni legate de concursuri, avans\u0103ri, acte de proprietate, sesiuni, ceremonii, colocvii, prezent\u0103ri de c\u0103r\u021bi, comemor\u0103ri etc. Unele aspecte sunt de form\u0103, altele de con\u021binut, dar toate cer tenacitate, r\u0103bdare, tact, diploma\u021bie, dorin\u021ba de a ajuta oamenii, c\u0103ldur\u0103 sufleteasc\u0103 \u0219i multe altele. Un pre\u0219edinte al Academiei ast\u0103zi este un slujitor al colegilor s\u0103i \u0219i al culturii \u0219i \u0219tiin\u021bei, al crea\u021biei de cel mai \u00eenalt nivel \u0219i are r\u0103spunderi imense. Lumea a\u0219teapt\u0103 ca pre\u0219edintele s\u0103 fie o voce \u00een Cetate, s\u0103 aib\u0103 \u00een\u021belepciunea \u00eenainta\u0219ilor, s\u0103 prevad\u0103 viitorul \u0219i s\u0103 garanteze pentru un prezent bun, ceea ce nu se poate. De aceea, sunt \u0219i mul\u021bi dezam\u0103gi\u021bi fa\u021b\u0103 de munca pre\u0219edintelui Academiei. Dar cred c\u0103, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, este normal s\u0103 fie a\u0219a.<\/li>\n<li><strong>Ave\u021bi timp s\u0103-l \u00eentreba\u021bi pe \u0219oferul dumneavoastr\u0103 ce-i face familia, dac\u0103 sunt s\u0103n\u0103to\u0219i \u0219i dac\u0103 nu-i este frig \u00een scurta aceea cam sub\u021biric\u0103?<\/strong><\/li>\n<li>Asta da! St\u0103m de vorb\u0103 de fiecare dat\u0103 despre p\u0103rintele s\u0103u de la Boto\u0219ani, acum singur, despre socrul care nu mai vede, despre so\u021bia cu probleme la un genunchi, despre lucrul \u00een mica lui gr\u0103din\u0103 din Domne\u0219ti, despre pre\u021burile din Pia\u021ba Obor, despre legumele bune de conservat, despre zacusc\u0103 \u0219i chiar despre re\u021beta pentru ca varza pus\u0103 la murat s\u0103 \u021bin\u0103 tare p\u00e2n\u0103 la prim\u0103var\u0103. \u00cel mai \u00eentreb \u0219i de bani, care sunt cam pu\u021bini, dar nu se pl\u00e2nge niciodat\u0103. Oamenii simpli au adesea o demnitate complex\u0103, care tinde spre sublim. Eu \u00eenv\u0103\u021b \u00een fiecare zi de la ei.<\/li>\n<li><strong>Academia, cel pu\u021bin pentru mine, se identific\u0103 \u00eentotdeauna cu adev\u0103rul. Despre trecut, despre literatur\u0103, despre s\u0103n\u0103tate, despre p\u0103m\u00e2nt despre tot \u0219i despre toate. Ce s-a \u00eent\u00e2mplat sau ce se poate \u00eent\u00e2mpla cu noi atunci c\u00e2nd prin aceea\u0219i u\u0219\u0103 intr\u0103 sau iese neadev\u0103rul?<\/strong><\/li>\n<li>Academia este \u0219i ea un lucru omenesc \u0219i, oric\u00e2t am vrea noi s\u0103 fim \u201enemuritori\u201d, tot oameni, cu bune \u0219i cu rele, r\u0103m\u00e2nem. \u0218tim c\u0103 vorba \u201esunt amic cu Platon, dar sunt mai amic cu adev\u0103rul\u201d (<em>Amicus Plato sed magis amica veritas<\/em>) ar trebui s\u0103 ne determine s\u0103 punem mereu \u00een prim plan adev\u0103rul, dar adev\u0103rul absolut este apanajul lui Dumnezeu. Noi, oamenii, oper\u0103m cu adev\u0103rul relativ, par\u021bial, adic\u0103 cu acel adev\u0103r omene\u0219te posibil. Aceasta nu \u00eenseamn\u0103 deloc del\u0103sare sau abdicare de la c\u0103utarea \u0219i aplicarea adev\u0103rului. Academia trebuie s\u0103 aleag\u0103 \u00een s\u00e2nul ei pe cei mai mari savan\u021bi \u0219i creatori de valori intelectuale, de aceea legea spune c\u0103 Academia este cel mai important for de consacrare a personalit\u0103\u021bilor din toate domeniile vie\u021bii culturale \u0219i \u0219tiin\u021bifice. C\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 nu fie respectat acest principiu \u2013 pentru c\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u2013 Academia gre\u0219e\u0219te \u0219i este bine s\u0103-\u0219i recunoasc\u0103 gre\u0219elile. Judec\u00e2nd ca valoroas\u0103 o oper\u0103 care nu este valoroas\u0103 \u0219i care nu rezist\u0103 deloc probei timpului comitem o impietate \u0219i facem loc neadev\u0103rului. Str\u0103dania trebuie s\u0103 fie mereu spre adev\u0103r, chiar dac\u0103 oamenii nu ating niciodat\u0103 adev\u0103rul absolut.<\/li>\n<li><strong>Ce vede\u021bi \u00een rela\u021bia cu Academia de \u0218tiin\u021be din Moldova: o perspectiv\u0103 clar\u0103 de rea\u0219ezare a lucrurilor pe traiectoria unei abord\u0103ri potrivite manifest\u0103rii spritului cercet\u0103rii sau un gen de normalitate acolo unde se contureaz\u0103 mai multe bisericu\u021be?<\/strong><\/li>\n<li>Academia Rom\u00e2n\u0103 a fost \u00eenc\u0103 de la creare una na\u021bional\u0103, a tuturor rom\u00e2nilor. Abia recent, autorit\u0103\u021bile Republicii Moldova au recunoscut oficial c\u0103 \u00een \u021bara de la est de Prut s\u0103 vorbe\u0219te tot rom\u00e2ne\u0219te. Cu toate acestea, sub aspect politic-teritorial, exist\u0103 \u00eenc\u0103 dou\u0103 \u021b\u0103ri rom\u00e2ne\u0219ti, fiecare cu institu\u021biile ei. De aceea, sunt \u0219i dou\u0103 academii. \u00cen situa\u021bia dat\u0103, trebuie s\u0103 colabor\u0103m \u00een toate domeniile \u0219tiin\u021bei \u0219i culturii, s\u0103 facem c\u00e2t mai multe activit\u0103\u021bi comune, \u201es\u0103 ne \u021binem de fra\u021bi\u201d. Alt\u0103 solu\u021bie nu avem \u00een acest moment. Oricum, un moldovean, cu r\u0103d\u0103cini basarabene, pe Cog\u00e2lnic, ne-a \u00eenv\u0103\u021bat, la 1843, c\u00e2nd a deschis la Ia\u0219i, la Academia Mih\u0103ilean\u0103, cursul de istoria rom\u00e2nilor, c\u0103 patria este pentru noi to\u021bi toat\u0103 acea \u00eentindere de loc pe care se vorbe\u0219te rom\u00e2ne\u0219te. Dac\u0103 avem \u00een suflete aceast\u0103 patrie de care spune Mihail Kog\u0103lniceanu \u2013 pre\u0219edinte c\u00e2ndva al Academiei Rom\u00e2ne \u2013 nimic nu este pierdut. C\u00e2teodat\u0103 este mai important ceea ce avem \u00een ad\u00e2ncul nostru dec\u00e2t ceea ce se vede pe hart\u0103.<\/li>\n<li><strong>Omul de \u0219tiin\u021b\u0103 sau, mai larg, marile talente, piscurile g\u00e2ndirii \u0219i valorile care nu p\u0103r\u0103sesc niciodat\u0103 manualele de literatur\u0103 \u0219i de istorie au cochetat cu politicul. Urm\u0103rile au fost cam acelea\u0219i pentru Caragiale, pentru Preda, pentru Iorga, \u0219i pentru Eliade, pentru Goga, pentru Stancu. De ce au f\u0103cut-o? V-ar putea ajuta asta s\u0103 r\u0103spunde\u021bi cumva la \u00eentrebarea: \u201eExist\u0103 sau nu tenta\u021bia implic\u0103rii \u00een politic\u0103?\u201d<\/strong><\/li>\n<li>Exist\u0103, f\u0103r\u0103 nicio \u00eendoial\u0103. Politica \u00eenseamn\u0103 putere, iar \u201eputerea e ca mierea\u201d. Este ademenitor s\u0103 fii ascultat de al\u021bii \u0219i s\u0103 ai autoritate asupra lor. Am cunoscut un mare profesor care a refuzat toat\u0103 via\u021ba func\u021biile de putere politic\u0103, iar \u00een memorii a scris r\u0103u despre to\u021bi colegii lui care au avut, la un moment dat, astfel de func\u021bii. L-am \u00eentrebat de ce \u0219i mi-a spus c\u0103 i-a invidiat, c\u0103 ar fi t\u00e2njit \u0219i el dup\u0103 oarecare forme de putere, dar c\u0103 \u0219i-a \u00eenvins tenta\u021bia. A r\u0103mas, \u00eens\u0103, cu nostalgia puterii. Implicarea \u00een politic\u0103 este, totu\u0219i, riscant\u0103, fiindc\u0103 presupune o lupt\u0103. Iar lupta politic\u0103 nu este cu arme onorante \u0219i onorabile, ci cu arme ascunse, cu multe capcane, cu necinste, calomnie \u0219i minciun\u0103. Fire\u0219te, mai sunt \u2013 rar \u2013 \u0219i oameni politici one\u0219ti, dar ei nu sunt, de regul\u0103, \u0219i savan\u021bi. Omul nu are timp \u0219i g\u00e2nd pentru toate. Nicolae Iorga a fost o excep\u021bie \u2013 ca \u00een multe alte domenii \u2013 dar \u00een politic\u0103 nu a prea reu\u0219it, de\u0219i a ajuns p\u00e2n\u0103 la rangul de pre\u0219edinte al Consiliului de Mini\u0219tri. De altfel, to\u021bi filosofii mari care \u0219i-au \u00eencercat \u0219ansele \u00een politic\u0103 \u2013 inclusiv Voltaire \u2013 au clacat. Solu\u021bia ar fi s\u0103 fie promova\u021bi oamenii de stat \u00een locul politicienilor \u0219i ace\u0219tia s\u0103 fie obliga\u021bi s\u0103 aplice \u00een politica lor principiile verificate ale democra\u021biei. R\u0103zvan Theodorescu zicea c\u0103 deosebirea dintre oamenii de stat \u0219i politicieni este simpl\u0103: \u00een timp ce primii se g\u00e2ndesc la viitorul na\u021biunii, ceilal\u021bi s\u0103 g\u00e2ndesc la viitoarele alegeri!<\/li>\n<\/ul>\n<p>\u00cen acest moment, \u00een mai multe \u021b\u0103ri cu tradi\u021bie democratic\u0103, se face rabat de la democra\u021bie, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi fost g\u0103sit\u0103 o alt\u0103 solu\u021bie de guvernare de succes. Din pricina marasmului creat, \u00eenv\u0103\u021ba\u021bii, intelectualii, oamenii de bine nu mai ies \u00een Agora, unde a prins curaj vocea \u201eidio\u021bilor\u201d de care vorbea Umberto Eco. Savan\u021bii, chiar dac\u0103 nu fac politic\u0103 \u2013 adic\u0103 nu dob\u00e2ndesc func\u021bii de putere \u2013 ar trebui s\u0103 vorbeasc\u0103, chiar s\u0103 strige, ar\u0103t\u00e2nd unde este binele \u0219i unde este r\u0103ul. Dac\u0103 ajung s\u0103 fie \u00eenv\u0103\u021b\u0103tori ai na\u021biunii pro\u0219tii, incul\u021bii \u0219i incompeten\u021bii, din \u201e\u00eenv\u0103\u021b\u0103tura\u201d lor vor ie\u0219i elevi \u0219i tineri pro\u0219ti, incul\u021bi \u0219i incompeten\u021bi.<\/p>\n<ul>\n<li><strong>Cum ave\u021bi grij\u0103 ca \u00een dialogul cu Republica Moldova, partenerul Dumneavoastr\u0103 de dialog s\u0103 simpt\u0103 semnul de egalitate \u00eentre Bucure\u0219ti \u0219i Chi\u0219in\u0103u, c\u00e2nd, de fapt, de la Chi\u0219in\u0103u parc\u0103 s-ar sim\u021bi un efort u\u0219or de a ne scoate din zona aceea de inferioritate?<\/strong><\/li>\n<li>\u00centotdeauna \u0219i oriunde au fost centre \u0219i provincii (unii zic, peiorativ sau nu, \u201eperiferii\u201d). Capitala a fost centrul inclusiv din ra\u021biuni practice. Rom\u00e2nii din provincii au trebuit s\u0103 priveasc\u0103 mereu spre capital\u0103 \u0219i s\u0103-i respecte autoritatea. Abia dup\u0103 dob\u00e2ndirea oficial\u0103 independen\u021bei de stat (1877) s-a putut acest lucru. La 1884, pe frontispiciul revistei \u201eTribuna\u201d (a lui Slavici) de la Sibiu, sta scris mare (prin str\u0103dania intelectualilor ardeleni) c\u0103 soarele, pentru to\u021bi rom\u00e2nii, la Bucure\u0219ti r\u0103sare. Era vorba despre un far care trebuia s\u0103 ne orienteze pe to\u021bi \u00een direc\u021bia bun\u0103, ca s\u0103 facem \u021bara unit\u0103. Nu au fost to\u021bi provincialii ferici\u021bi de aceast\u0103 lozinc\u0103 \u0219i de aceast\u0103 orientare (cum nu au fost ferici\u021bi, la 1859, nici boierii moldoveni c\u00e2nd Ia\u0219ii vechilor zidiri \u0219i ai c\u0103rtur\u0103riei de vi\u021b\u0103 au pierdut rangul de capital\u0103), dar alt\u0103 cale nu era. Fire\u0219te c\u0103 este nevoie de egalitate \u00eentre Chi\u0219in\u0103u \u0219i Bucure\u0219ti, cum e nevoie de egalitate \u0219i \u00eentre Cluj-Napoca \u0219i Bucure\u0219ti, cum e nevoie de egalitate \u0219i \u00eentre un pre\u0219edinte de stat \u0219i un cet\u0103\u021bean de r\u00e2nd, dar noi \u0219tim c\u0103 a\u0219a ceva, practic, nu se poate. Chi\u0219in\u0103ul are un handicap istoric, dup\u0103 cum \u00eel are \u0219i Clujul. \u021aara cea mare nu este o crea\u021bie instantanee. Ea nu a ap\u0103rut din ceruri ca un porumbel alb, ci este o \u021bar\u0103 din \u021b\u0103ri. Toate au fost \u021b\u0103ri rom\u00e2ne\u0219ti din punct de vedere etnic (adic\u0103 au avut majorit\u0103\u021bi rom\u00e2ne\u0219ti, \u00een sensul c\u0103 rom\u00e2nii au fost cei mai mul\u021bi \u00een compara\u021bie cu alte etnii), dar numai una a purtat mereu, oficial, numele de \u201e\u021aara Rom\u00e2neasc\u0103\u201d \u0219i \u0219i-a asumat misiunea de constituire (Cantemir ar fi zis \u201emisiunea de reconstituire\u201d) a unit\u0103\u021bii poporului al c\u0103rui nume \u00eel purta. Dac\u0103 pierdem lumina farului despre care vorbeam, atunci ne vom risipi \u00een fel de formule, \u00een fel de fel de federa\u021bii, de solu\u021bii ademenitoare, \u00eencurajate de fo\u0219tii st\u0103p\u00e2ni de la Vest sau de la Est, care vegheaz\u0103. Mai ales cei de la Est au o propagand\u0103 care ne cople\u0219e\u0219te uneori \u0219i care nu mai vine direct cu \u201ejandarmul rom\u00e2n nemilos\u201d sau \u201efascismul nativ al rom\u00e2nilor\u201d, ci cu alte forme de atrac\u021bie, unele foarte directe, altele foarte subtile, voalate. Dar \u201enoi locului ne \u021binem\u201d &#8230;<\/li>\n<li><strong>V-a\u021bi sim\u021bit vreodat\u0103 \u00eenfr\u00e2nt? C\u00e2t e de u\u0219or s\u0103 \u00eencepi iar\u0103\u0219i s\u0103 crezi \u00een victorie \u0219i \u00een propriile tale puteri? <\/strong><\/li>\n<li>Am avut momente de dezn\u0103dejde, de crunt\u0103 dezam\u0103gire, de suferin\u021b\u0103 chiar fizic\u0103 (mai ales acum, odat\u0103 cu \u00eemb\u0103tr\u00e2nirea trupului), dar nu m-am l\u0103sat \u00eenfr\u00e2nt. Co\u0219buc \u2013 poetul ardelean al suferin\u021bei noastre \u2013 ne-a l\u0103sat un testament (pe care el l-a c\u0103lcat cel dint\u00e2i): \u201eO lupt\u0103-i via\u021ba, deci te lupt\u0103 &#8230;\u201d. Nu ne-am dat noi \u00een\u0219ine via\u021ba \u0219i nu ne-o putem lua singuri. Prin urmare, via\u021ba ne este dat\u0103 spre a fi tr\u0103it\u0103, dar cu demnitate, \u201ecu dragoste de ea, cu dor\u201d, cum zice tot George Co\u0219buc. Spun asta dincolo de \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile cre\u0219tine, care merg \u00een aceea\u0219i direc\u021bie. Datoria noastr\u0103 de oameni, de rom\u00e2ni \u0219i de cre\u0219tini este s\u0103 tr\u0103im \u0219i s\u0103 o lu\u0103m mereu de la cap\u0103t atunci c\u00e2nd ajungem la cap\u0103tul puterilor. Asta p\u00e2n\u0103 ne sf\u00e2r\u0219im cu trupul din aceast\u0103 lume \u0219i ne \u00eentoarcem \u00een p\u0103m\u00e2nt. Creang\u0103 se considera pe sine \u201eo bucat\u0103 de hum\u0103 \u00eensufle\u021bit\u0103 din Humule\u0219ti\u201d, care \u201enici frumos p\u00e2n\u0103 la 20 de ani, nici cuminte p\u00e2n\u0103 la 30 \u0219i nici bogat p\u00e2n\u0103 la 40 nu m-am f\u0103cut, dar \u0219i s\u0103rac ca \u00een anul acesta, ca \u00een anul trecut \u0219i ca de c\u00e2nd sunt niciodat\u0103 n-am fost\u201d.<\/li>\n<\/ul>\n<p>Nu este u\u0219or de tr\u0103it, dar dac\u0103 ai un ideal, o idee de bine care te c\u0103l\u0103uze\u0219te, dac\u0103 ai \u00een jur semeni pentru care merit\u0103 s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti, atunci via\u021ba merge \u00eenainte. Fericirea este simpl\u0103 \u0219i vine de la sine atunci c\u00e2nd reu\u0219e\u0219ti s\u0103-l faci fericit pe altul. Restul e fum. Iar spiritul nostru r\u0103m\u00e2ne dup\u0103 moarte \u00een crea\u021bia noastr\u0103, de aceea romanii ziceau c\u0103 \u201earta este lung\u0103, via\u021ba este scurt\u0103\u201d (<em>Ars longa, vita brevis<\/em>). \u0218i to\u021bi oamenii au c\u00e2te o f\u0103r\u00e2m\u0103 de crea\u021bie m\u0103car, chiar \u0219i cei care au s\u0103dit un pom, care au f\u0103cut o cas\u0103, care au avut un copil, care au auzit cu inima susurul apei unui izvor la Ipote\u0219ti ori \u00een alte \u201eguri de rai\u201d&#8230; Cei care las\u0103 opere scrise, pe care le mai citesc fie \u0219i numai c\u00e2\u021biva oameni, r\u0103m\u00e2n privilegia\u021bi ai sor\u021bii.<\/p>\n<ul>\n<li><strong>C\u00e2nd v-a fost mai greu s\u0103 spune\u021bi adev\u0103rul ca istoric \u0219i de ce uneori e greu?<\/strong><\/li>\n<li>Mi-a fost greu \u00een anii dictaturii comuniste, de prin 1980 p\u00e2n\u0103 \u00een 1989, c\u00e2nd s-au impus anumite cli\u0219ee \u0219i lozinci \u0219i c\u00e2nd a fost atins u\u0219or de propaganda de partid chiar \u0219i Evul Mediu rom\u00e2nesc. Colegii mei specializa\u021bi \u00een istoria modern\u0103 \u0219i mai ales contemporan\u0103 au fost atunci de-a dreptul controla\u021bi sever ca s\u0103 spun\u0103 \u0219i s\u0103 scrie doar despre \u201egloria poporului\u201d, despre \u201egeniul conduc\u0103torului\u201d, despre \u201elupta de clas\u0103\u201d etc. Adev\u0103rurile esen\u021biale ale Evului Mediu nu au fost pervertite dec\u00e2t formal. De exemplu, prin 1986 (la \u00eemplinirea a \u0219ase secole de la suirea pe trona lui Mircea cel B\u0103tr\u00e2n), li s-a n\u0103z\u0103rit \u0219efilor de la Comitetul Central al partidului c\u0103 Mircea trebuie rebotezat \u201ecel Mare\u201d, c\u0103 epitetul de \u201eb\u0103tr\u00e2n\u201d era ru\u0219inos, nesemnificativ, lipsit de eroism. De asemenea, \u00een studiile noastre, era nevoie de o idee, ca \u201eun fir ro\u0219u, c\u0103l\u0103uzitor\u201d, anume \u201econtinuitate, permanen\u021b\u0103, unitate\u201d. Prin urmare, ca s\u0103 public\u0103m \u2013 \u0219i era absolut\u0103 nevoie ca s\u0103 public\u0103m, altminteri nu aveam din ce s\u0103 tr\u0103im \u2013 trebuia s\u0103 ne \u00eemp\u0103n\u0103m studiile cu idei din acestea. Tinerii de azi nu \u00een\u021beleg nimic din toate acestea \u0219i ne acuz\u0103 de pactizare cu inamicul, cu ideologia de partid, c\u00e2nd de fapt fondul studiilor noastre era bun, nu era deloc contaminat. Faptele r\u0103m\u00e2neau acelea\u0219i. A fost greu, dar nu am sim\u021bit greul a\u0219a de ap\u0103sat pentru c\u0103 eram t\u00e2n\u0103r \u0219i to\u021bi ai mei erau bine, s\u0103n\u0103to\u0219i \u0219i lupt\u0103tori pentru via\u021b\u0103. Acum este u\u0219or de spus adev\u0103rul sau ceea ce cred c\u0103 este adev\u0103rul, numai c\u0103 au trecut anii \u0219i simt tot mai mult acel amurg care anun\u021b\u0103 apusul.<\/li>\n<\/ul>\n<p>Adev\u0103rul istoric \u2013 de\u0219i el este unul singur, pentru c\u0103 faptele trecutului nu s-au \u00eent\u00e2mplat \u00een mai multe feluri, ci \u00eentr-un fel pe care nu-l mai poate schimba nimeni \u2013 este greu de dezvelit \u00eentotdeauna. Mai \u00eent\u00e2i este neputin\u021ba de a-l cunoa\u0219te pentru c\u0103 izvoarele r\u0103mase sunt pu\u021bine, trunchiate, f\u0103cute \u00een limbi moarte, cu semne greu de descifrat. Dup\u0103 descifrarea \u0219i prelucrarea izvoarelor, vin alte piedici, precum prejudec\u0103\u021bile noastre, felul de a recepta lumile trecute dup\u0103 chipul lumii noastre. Dac\u0103 este pe-a\u0219a, atunci to\u021bi care ne-au precedat au fost pro\u0219ti \u0219i doar noi suntem de\u0219tep\u021bi. Un student mi-a spus odat\u0103 c\u0103 dac\u0103 nu se respectau drepturile omului \u00een Evul Mediu, atunci acesta a fost cu-adev\u0103rat \u00eentunecat \u0219i c\u0103 lumea de-atunci trebuie blamat\u0103. Ce gre\u0219eal\u0103! Mai este \u0219i dorin\u021ba de originalitate cu orice pre\u021b. V\u0103d azi istorici mai tineri care nu se preocup\u0103 at\u00e2t de descoperirea \u0219i prelucrarea de noi izvoare (\u0219i sunt at\u00e2tea izvoare inedite!), c\u00e2t de \u201ecorectarea\u201d b\u0103tr\u00e2nilor, de combaterea unor idei bune, \u00eencet\u0103\u021benite, numai de dragul originalit\u0103\u021bii, al deconstructivismului, al combaterii \u201emiturilor\u201d. Astfel, istoricii mari, de la Bari\u021biu, Ha\u0219deu \u0219i Xenopol p\u00e2n\u0103 la Iorga, Giurescu \u0219i Panaitescu, sunt trecu\u021bi prin sita \u201epost-modernismului\u201d \u0219i blama\u021bi de tineri imberbi, dornici de afirmare. \u00cen fine, adev\u0103rul devine minciun\u0103 \u0219i atunci c\u00e2nd istoricul accept\u0103 \u201ecomanda social\u0103\u201d, adic\u0103 scrie istoria \u00een mod partizan, dup\u0103 dorin\u021ba unui comanditar (care, eventual, \u00eel \u0219i pl\u0103te\u0219te ca s\u0103 scrie a\u0219a).<\/p>\n<p>Prin urmare, sunt multe piedici \u00een calea adev\u0103rului istoric, dar tocmai de aceea el trebuie c\u0103utat, descoperit \u0219i relevat. Ve\u021bi vedea, lu\u00e2nd scrierile marilor istorici, c\u0103 faptele r\u0103m\u00e2n acelea\u0219i \u0219i c\u0103 doar interpretarea lor difer\u0103. Aceasta nu trebuie s\u0103 ne descurajeze deloc. Fiecare genera\u021bie a scris istoria dup\u0103 propria sensibilitate. Istoria se scrie \u0219i se rescrie, dar adev\u0103rul r\u0103m\u00e2ne \u0219i noi trebuie s\u0103 tindem spre el. \u0218i chiar dac\u0103 nu-l vom atinge niciodat\u0103 \u00een deplin\u0103tatea lui, vom ajunge m\u0103car la fr\u00e2nturi din el, \u0219i asta este important. Eu am mul\u021bumirea sufleteasc\u0103 a unui drum onest urmat prin cercetarea istoric\u0103, a\u0219a cum m-au \u00eenv\u0103\u021bat bunii meu dasc\u0103li. Am c\u0103utat mereu adev\u0103rul \u0219i nu l-am g\u0103sit \u00eentotdeauna, ceea ce m-a ambi\u021bionat s\u0103-l caut mai bine, mai entuziast, mai serios. Am dat, poate, \u0219i interpret\u0103ri gre\u0219ite, fiindc\u0103 to\u021bi gre\u0219im, dar nu a fost cu voie, ci s-a \u00eent\u00e2mplat prin for\u021ba \u00eemprejur\u0103rilor, din nepricepere \u0219i din necunoa\u0219tere. Spun \u0219i eu ca Silviu Dragomir: \u201eAm f\u0103cut ce am putut, s\u0103 fac\u0103 mai bine urma\u0219ii!\u201d (<em>Feci quod potui, faciant meliora sequentes!<\/em>), parafraz\u0103 dup\u0103 o inscrip\u021bie \u00een\u021beleapt\u0103 de pe frontispiciul palatului Tolomei din Siena.<\/p>\n<p><strong>Constantin OLTEANU\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>&nbsp; S-ar putea ca \u00eentrebarea mea s\u0103 acopere prin r\u0103spunsul pe care \u00eel cere, tot&#8230;<\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":4309,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[2],"tags":[],"featured_image_urls":{"full":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2025\/01\/4-2-1-pdf.jpg",1456,2117,true],"thumbnail":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2025\/01\/4-2-1-pdf-103x150.jpg",103,150,true],"medium":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2025\/01\/4-2-1-pdf-206x300.jpg",206,300,true],"medium_large":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2025\/01\/4-2-1-pdf.jpg",640,931,false],"large":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2025\/01\/4-2-1-pdf-704x1024.jpg",640,931,true],"1536x1536":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2025\/01\/4-2-1-pdf.jpg",1056,1536,false],"2048x2048":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2025\/01\/4-2-1-pdf.jpg",1409,2048,false],"covernews-slider-full":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2025\/01\/4-2-1-pdf.jpg",492,715,false],"covernews-slider-center":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2025\/01\/4-2-1-pdf.jpg",344,500,false],"covernews-featured":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2025\/01\/4-2-1-pdf.jpg",1024,1489,false],"covernews-medium":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2025\/01\/4-2-1-pdf.jpg",234,340,false],"covernews-medium-square":["https:\/\/saptamana.md\/wp-content\/uploads\/2025\/01\/4-2-1-pdf.jpg",172,250,false]},"author_info":{"display_name":"Constantin Olteanu","author_link":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/author\/constantin-olteanu\/"},"category_info":"<a href=\"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/category\/actualitate-aici-si-acum\/\" rel=\"category tag\">Actualitate. Aici \u015fi acum<\/a>","tag_info":"Actualitate. Aici \u015fi acum","comment_count":"0","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4307"}],"collection":[{"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4307"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4307\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4311,"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4307\/revisions\/4311"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media\/4309"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4307"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4307"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/saptamana.md\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4307"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}