Epuizare pandemică

Un flux nesfîrșit de informații vine constant către noi: ar putea fi un articol distribuit pe Facebook cu un titlu senzațional sau informații greșite despre răspîndirea coronavirusului. Mulți dintre noi ne confruntăm în aceste zile cu o stare de oboseală chiar din această cauză, făcîndu-ne prea epuizați pentru a mai citi noi știri sau a intra în discuții pe internet.

Mark Satta, profesor de filosofie la Wayne State University, numește acest fenomen „epuizare epistemică” și explică faptul că cunoașterea în sine nu ne obosește, dar că procesul de a o interioriza și a o da mai departe devine mult mai complicat în acest caz.

În prezent, există cel puțin trei surse comune care conduc la o astfel de stare de epuizare, din fericire, există și modalități de a face față acestora.

Incertitudinea. Pentru mulți, anul acesta a fost plin de incertitudine. În special, pandemia de coronavisrus a generat incertitudine cu privire la sănătate și din ce în ce mai multe cazuri legate de asigurarea nevoilor de bază. Incertitudinea ne poate pune sub un stres constant pe majoritatea dintre noi. Oamenii tind să prefere existențe planificate și previzibile.

Pornind de la filosoful francez René Descartes din secolul al XVII-lea pînă la filosoful austriac Ludwig Wittgenstein din secolul al XX-lea, cercetătorii și filozofii au recunoscut importanța certitudinii în existența umană. Cu atît de multe informații la îndemînă este posibil ca oamenii să verifice site-urile de știri sau social media în speranța că vor găsi răspunsuri. Dar de multe ori, oamenii sînt întîmpinați în schimb cu mai multe semne de incertitudine.

Polarizarea. Mulți autori au discutat despre efectele negative ale polarizării, cum ar fi modul în care aceasta poate afecta democrația. Dar discuțiile despre pericolele polarizării trec cu vederea adesea faptul că aceasta ne diminuează capacitatea de a acumula și împărtăși cunoștințe.

Acest lucru se poate întîmpla în cel puțin două moduri. În primul rînd, așa cum a susținut filosoful Kevin Vallier, există o „buclă de răspuns cauzal” între polarizare și neîncredere. Cu alte cuvinte, polarizarea și neîncrederea se alimentează reciproc, iar un astfel de ciclu poate face ca oamenii să se simtă nesiguri în cine să aibă încredere sau ce să creadă. În al doilea rînd, polarizarea poate duce la interpretări concurente ale lumii, deoarece într-o societate profund polarizată, după cum arată studiile, putem pierde „mijlocul” și să avem din ce în ce mai puține instanțe în care sîntem de acord.

Dezinformarea. Oamenii sînt, de asemenea, inundați de publicitate și mesaje înșelătoare de la corporații private, ceea ce filosofii Cailin O’Connor și James Owen Weatherall au numit „propagandă industrială”. Și în 2020, publicul se confruntă și cu dezinformarea despre COVID-19. Marele maestru de șah Garry Kasparov a spus că: „Scopul propagandei moderne nu este doar să dezinformeze sau să promoveze o agendă politică. Este să epuizeze gîndirea critică, să anihileze adevărul”.

Dezinformarea este deseori epuizantă prin design. De exemplu, un videoclip care a devenit viral, „Plandemic”, a prezentat un număr mare de afirmații false despre COVID-19 în succesiune rapidă, această inundație de dezinformare este o tactică cunoscută și face dificilă și extrem de greoaie verificarea corectitudinii informațiilor.