Îmi pare rău că m-am ales cu despărţirea

Dragă  „Samariteancă”, să ştii că sînt şi eu o adevărată fană a ta şi te consider o prietenă a  tuturor  îndrăgostiţilor. Dar iată şi povestea mea.

Eram colegi de clasă şi, totodată, buni prieteni. M-am păzit să nu zidesc relaţii prea trainice, dar parcă-ţi eşti stăpîn pe sentimente! Era o noapte de vară, o noapte pe care n-am s-o pot uita. Aş fi preferat orice numai  nu despărţirea. De cînd l-am cunoscut, mă gîndesc numai la el, cînd îmi este alături, totul e frumos şi trăiesc ca în paradis, iar cînd nu-i, totul îmi pare  pustiu şi lipsit de sens. El va fi mereu pe primul loc în inima mea şi nimeni nu-l va putea înlocui, el este cel care m-a învăţat să iubesc sincer, să cunosc fericirea. El mă făcea să mor de gelozie, să  plîng de dorul lui, să mă bucur de orice şoaptă de-a lui. El era şi va fi singurul care măînalţă la cer. Ştie foarte bine cît de mult îl iubesc, dar îmi pare rău că  din tot ce-a fost m-am ales cu despărţirea.

Am ştiut tot timpul, cît am fost împreună, că are pe alta, dar el mă măgulea cu vorbe dulci şi credeam că doar eu sînt importantă pentru el.  Totul însă a fost o minciună. Acum inima mea e crispată de durerea dragostei neîmpărtăşite, o durere insuportabilă pe care nici un drog n-o mai poate calma. Pentru că deja simt că am pierdut totul pentru ce am luptat.

M-am prins în capcană, dar de acum înainte voi merge cu inima   anesteziată. Îl iubesc atît de  mult încît dacă ar zice „mori”, aş muri fără să mă întreb de ce trebuie s-o fac.

Dragă V., dacă citeşti aceste rînduri, aş vrea să ştii că doar existenţa ta mă mai ţine în viaţă şi numai atunci cînd inima ta nu va mai bate, atunci   şi inima mea va cerşi… moarte. Te rog, gîndeşte-te măcar un minut la mine, gîndeşte-te căşi eu sînt om şi am sentimente. Dacă vrei ca relaţia noastră să continue atunci spune-mi.… O să fie alegerea ta. Dar nu mă chinui, fiindcă m-am săturat să tot plîng şi să mă gîndesc că mîine e o nouă zi.

Dana, 17 ani