De la lume adunate. Mult-puțin, dar trebuie să lăsăm ceva în urma noastră

În aceste zile cu farmec, Romania, în ansamblu, a demonstrat că nu numai de sub brad  dintr-un ciorap apar minunile, nu numai în cărți și în filme ne sar în cale  oamenii buni, ci și în viața noastră cea socială, cea de toate zilele. Poporul român, absolut de bună voie și nesilit de nimeni, zilele acestea, a inaugurat un spital, la București, spital construit din donații de Asociația „Dăruiește viaţă”.

• Vorbim de un spital unde vor fi tratați copiii bolnavi de cancer.
• Vorbim de primul spital construit doar din donații private.
• Vorbim de puțin peste 40 de milioane de euro adunați și valorificați în circa 4 ani, de la acei care au, dar și de la acei care n-au. Generos este acel care n-are și dă. Bineînțeles că sunt excepții, sumedenii.

Vorbim de cei peste 350.000 de donatori și cele peste 8000 de companii care au susținut acest vis devenit realitate, astfel demonstrând lor și nouă că, totuși,  oamenii pot fi și buni. Ei chiar sunt buni, pretutindeni, doar că cineva sau ceva trebuie să-i miște din loc, să le trezească fiorul. Dacă nu autoritatea, măcar simțul civic strămoșesc.

Noi, cei din Republica Moldova, încă nu suntem capabili de așa ceva. Îmi pare rău să spun asta. Nu suntem vrednici de așa mobilizări de forţe sociale. Deocamdată, noi rămânem la să dăm bacșișuri, şi acelea cu socoteală.

Aș vrea să aud și la Chișinău despre o asemenea inițiativă deosebit de umană, să dau cât mă va lasă inima, ca la popă, dar să știu că în urma generației mele, totuși,  va  rămâne ceva. Mult-puțin, dar să rămână.