La noapte va ploua
Hurricane Helene Strikes City With Strong Wind and Torrential Rain. Tropical Storm Helene South Carolina Greenville. Heavy Rain at Night on Street With Street Lights and Cars. Extreme Weather Events.
La noapte, va ploua. Vin nori dinspre buletinele meteo și e ca o cădere de zăpade de pe acoperișuri din stuf. Acoperișuri în care tot ape se-aud și în care au încăput bălțile cu tot cu țăranii veniți la secerat trestie pentru case. În stuful lor frica de foc e adusă acasă ca un animal domesticit odată cu lupii. În stuful lor suflă vânturi care învață naiurile să plângă. Cântecul ista pe care îl chiamă și-l cheamă nu știu cine la bis.
S-au cam pierdut apele pe nu știu unde. Le-a luat cu el văntul și le-a fluturat ca pe niște drapele la margine de capitulare. Plouă pe undeva din apele noastre. Ridicate la cer ca pe o răsuflare, ținute acolo ca pe niște duminici, mărunțite în picături cum mărunțeam noi frunze de cătină pentru rățuște și lăsate să se scuture de pe fruntea cerului ca de pe fruntea lui tata.
Plouă undeva din apele noastre. Aleargă fetele dezgolite de pânze și ploaia le redesenează sânii, trupul și alergarea ca la o lecție de desen la care ne-alegem singuri temele. E un fundal cu porumb uscat, cu floarea soarelul care nu l-a văzut niciodată de Van Gogh și e un ochi de apă în care copiii sparg cerul cu sandalele.
Și din apele noastre-a plouat undeva. Purtate între îngeri și noi până-au țipat cerurile ruperea apelor. Și noi spuneam că tună, că filgeră și că viața încape toată într-o picătură de ploaie.
La noapte va ploua ca într-un vis în care ne dezgolim de acoperișuri ca să ne prindă ploia îmbrățișați. Poza asta o va purta ploaia în telefonul ei ca o domnișoară care nu va uita niciodată codul de-acces. Tu îmi vei acoperi ochii cu palma, să nu văd cum se refac izvoarele, legându-și firul cum lega mama ața de mosorel ruptă în dansul mărgelelor. În iarba de pe altundeva sunt și apele noastre în care ne-am spălat fața într-o dimineață, apele noastre în care e sâmbătă și pe care le ținem mereu lângă foc.
Și va fi iarăși glod. Se va da mersul nostru desculț pe TV-n reluare, va fi împărțit în buchete pe mese la nunți, vom poza lângă el ca lângă străbunicii pe care nu i-am văzut niciodată și vom adormi pe prispa casei pe care am vândut-o demult.
La noapte va ploua. Vom amâna pe altă dată despărțirea și vor chema pe-aproape gândul de-altă dată, când încă mai credeam că suntem tineri.
Constantin OLTEANU
https://www.facebook.com/constantin.olteanu.399
