Privite din parc, gheretele  cu flori seamănă  cu niște garaje de cartier

Efortul administrației locale  depus în încercarea de a face regulă  acolo unde  se constată neregulă trebuie salutat. E de recunoscut că  de cîteva luni bune se simte prezența   serviciilor  primăriei acolo unde e necesar să se intervină, lucru care se face, bănuim,   mai puțin pentru că ar fi sunat cineva ”în anitcameră”, ci, simplu de tot, pentru că e necesar să se intervină. Să se intervină cînd  apa a spălat  asfaltul sau a adus lutul din deal  pe strada centrală, să se intervină cînd izvorăște apa din carosabil, cînd apare o problemă, iar noi ne grăbim să  formulăm o întrebare cît orașul de veche:”Bine, dar primăria ce face?”

Primăria a dispus evacuarea  mai multor  gherete, o parte dintre care alimentau confuzia  între Chișinău și o mahala  asiatică în care puteai cumpăra orice, iar unii dintre comercianți chiar obișnuiau să   doarmă noaptea pe un pat improvizat care le oferea mult mai mult confort decît canapeaua de la etajul șapte.

”Săptămîna” a participat la mai multe  dezbateri și acțiuni legate de  soarta gheretelor, nedumerirea  noastră cea mai mare fiind legată de  semnul de egalitate pus între gheretele în care se vînd ouă sau brînză și gheretele în care se vinde presa. Doamna viceprimar se enerva destul de repede și de fiecare dată cînd cineva încerca să  vorbească despre locuri de muncă. ”Să vină la mine. Le găsesc eu locuri de muncă.” Doamna își trase tonalitatea  dirigintei  de clasă la ”ora educativă”.  S-a vorbit despre fel de fel de gherete, dar nu și despre gheretele  în care se vînd flori.

Așa ne-am obișnuit să percepem  că o gheretă  cu flori e ruptă din cîntec și din sărbătorile noastre de suflet. Lalele, trandafiri,  crizanteme, narcise… Ce-ți încurcă ție  florile din centrul Chișinăului? Fii liniștit și vezi-ți de  drumul tău. Mai mult decît atît: cînd vei avea nevoie de un buchet de flori pentru șef sau pentru ”secretară”, îl poți cumpăra în drum spre serviciu.

Pe strada Florilor nu se vînd flori. O fi poate la vreun balcon  niște mușcate, dar pe strada Florilor nu se vînd flori. Florile se vînd pe strada Bănulescu-Bodoni. A existat o înșiruire de gherete și pe strada Ismail, dar acestea au fost evacuate, ca la scurt timp să fie inițiate lucrări de excavare și de construcție. Logica gîndirii ne  face să credem că evacuarea gheretelor nu a făcut parte din efortul primăriei de a  transfera comerțul, inclusiv comerțul cu flori, în spații ce s-ar regăsi în vreun plan urbanistic.  Locația e extrem de bună pentru ”altceva”. Acum pe strada Ismail se construiește altceva.

Comerțul cu flori s-a aflat  timp de mai mulți ani într-o  extindere constantă, gheretele specializate pe acest business ocupînd tot mai multe spații în Chișinău. În principiu, aceste gherete  au avut întotdeauna două surse de aprovizionare cu marfă: una  de import, iar cealaltă  din contul cultivatorilor de flori.  Aceștia din urmă au cedat aproape întotdeauna presiunii  importatorilor, despre care se spune că cumpără  trandafiri la kilogram, dar îi comercializează la bucată. Nu calificăm această constatare  drept adevăr în ultimă instanță, însă cert e că importurile  se exprimă în cifre destul de impresionante. Potrivit Biroului Național de Statistică, în anul 2018, bunăoară,   cele mai importate flori au fost trandafirii, urmați de crizanteme, garoafe, crini, orhidee și gladiole.

În anul respectiv, în Moldova au fost importați peste 2,7 milioane de trandafiri, ceea ce ar  însemna în medie cîte un trandafir pe cap de locuitor. Potrivit datelor BNS, valoarea acestora a fost de circa 2,8 milioane dolari.  Originea mărfii a fost diferită, de cele mai multe ori  însă fiind vorba de Ecuador, peste 1,3 milioane de flori,  după care  au urmat Columbia, Kenya și Olanda.

Tot atunci,  pe piața noastră au ajuns aproape două milioane de crizanteme de import, cu un preț mediu de 75 de cenți per bucată. Majoritatea crizantemelor sînt din Olanda și doar aproape șase mii au ajuns în Moldova din Ecuador.

Cu un preț mediu de 31 de cenți s-au importat în 2018 peste 1,4 milioane de garoafe, preponderent din Turcia, Columbia și Ecuador.

Crinii și orhideele pe care le cumpărăm în Moldova au fost aduse din Olanda.

Dar florile nu s-au certat niciodată între ele. Doar că florile  autohtone au fost mereu înghesuite de cele de import. Costurile de producere ridicate au făcut ca  florile noastre să fie mai puțin competitive. În plus, o lungă perioadă de timp nu s-a putut  aduce claritate în ceea ce privește  actele producătorilor și calificarea acestora, pendulîndu-se mereu între ”Găspodărie Țărănească” și Patentă,  confuzie  care i-a adus de cîteva ori pe poducători în fața  Casei Guvernului.

O altă categorie de  florari  sînt angrosiștii. În mod tradiţional, aceștia își vînd florile într-un spațiu  din strada Albişoara, însă o pot face  doar după ora 19.00. E un mare mister de ce  angrosiștii nu sînt lăsați să-și expună marfa pînă la ora respectivă.  O explicație ar fi că spațiul  în cauză este, de fapt, o parcare auto, care  are program pînă la ora 17.00. Dar de ce după 19.00 și nu după 17.00? Se spune că interdicția are drept scop ”impunerea” cumpărătorului  de a merge la gheretă  –  fie pe Bodoni, fie în altă parte. Majoritatea evenimentelor la care se merge cu un buchet de flori încep pînă la ora 19.00, ceea ce îi obligă pe  cumpărători să meargă la gheretă, chiar dacă acolo prețul florilor este de multe ori dublu față de prețul angrosiștilor. Majoritatea  celor care încearcă să explice acest fenomen zic că în spatele acestei scheme ar sta liderul unui partid, pasionat de mai multă vreme de flori, și că acesta ar avea toată susținerea din partea autorităților locale.

În abordările anterioare  a subiectului legat de flori, s-a scris că  porțiunea străzii unde se vînd flori este închiriată de firma ”SEL și C”, fondată de Victor Șelin. Această relație între arendator și primărie  a început încă în anul 1998.

Am format numărul de telefon  al  firmei respective și am întrebat  dacă putem închiria o gheretă pe  strada  Bodoni.  Doamna care a deschis telefonul a spus că pentru așa ceva trebuie să-l sunăm pe Valerii Stepanovici. Ne-am interesat cît ar costa închirierea unei gherete. Doamna a  spus că prețurile sînt diferite, în funcție de spațiul acestora. Valerii Stepanovici nu a răspuns la apel.  Ceea ce am înțeles însă e că gheretele  de pe Bodoni sînt în continuare  în gestiunea  firmei ”SEL și C”.

De-a lungul timpului, comercianții de flori din  centrul capitalei s-au aflat în permanenţă în vizorul organului fiscal. O perioadă lungă de timp, s-a tot amînat punerea la lucru a  aparatelor de casă, pînă cînd într-una din zile  gheretele au fost sigilate, iar deschiderea lor fiind condiționată cu introducerea aparatelor de casă. Tot atunci însă, s-a văzut  că există o umbrelă ocrotitoare, pentru că unele gherete au fost desigilate doar peste cîteva ore. Pînă la urmă, s-au conformat: comercianții au înțeles că relația cu fiscul trebuie să fie cel puțin aparent corectă.  Este adevărat că  fiscul încă mai pune la îndoială  corectitudinea  unor comercianți și face razii mai ales de sărbători. Cert e că fiscul nu prea operează cu presupuneri, iar acțiunile acestuia decurg din situații probate, numindu-le ”acțiuni de conformare fiscală”.

O asemenea ”descindere” s-a produs  între 18  martie și 5 aprilie, efectuîndu-se 135 de controale, inclusiv în piețele din Chișinău. Au fost aplicate  amenzi fiscale în valoare de 406 mii de lei. Întrebarea e: de ce totuși aceste controale s-au operat după opt martie, zi în care se fac cele mai mari vînzări de flori?

Verificările însă nu au rezolvat problema în totalitate. Există situații în care bonul de casă rămîne netipărit, iar cel pe care îl obții totuși în orele serii arată vînzări incredibil de mici.  Dacă ar fi așa, ar exista gherete pustii, însă, cu excepția  a două-trei aflate în reparație, majoritatea gheretelor  expun buchete de flori, deci vînd.

Este curios faptul că  cei 13 ari,  cît figurau în contractul încheiat cu municipalitatea și prelungit cu regularitate, sînt numiți ”piață”. Deci o piață  comercială chiar lîngă Piața Marii Adunări Naționale și chiar  în umbra Catedralei  Mitropolitane Nașterea Domnului din Chișinău. Înțelegem că se vînd  flori, ci nu cartofi sau găini, însă e greu de înțeles care este logica înșiruirii pe cîteva sute de metri a peste patruzeci de  gherete  chiar în inima Chișinăului?  De altfel, privite din Parcul Catedralei gheretele nu se prea deosebesc mult de niște garaje de cartier. Cine agreează asemenea priveliști și cît de mari sînt încasările municipalității  din arenda spațiilor respective  încît să tolerăm  asemenea priveliști ani și decenii la rînd?