La noi în sat, de Paște, toate sandalele erau noi

Dincolo de toate, totuși, trăim o perioadă fericită. Climateric vorbind, este chiar reconfortant, fără vijelii și tornade, așa cum se întîmplă, de exemplu, pe coasta de Est americană. E tihnă, e binecuvîntare,  în general. Pentru mine personal, este o stare de bine, firește, toate se trag din copilărie. Pretutindeni avem cozonac, mirosuri plăcute, perdele clătite și apretate cu Lenor, mai nou, iepurași, fluturași, chestii din astea comerciale. La mine în sat, de exemplu, la Paște nu se vorbea despre iepuraș și nici de cozonac cu ghimbir, kiwi sau avocado. N-a ajuns nici Panettone. Paștele la Chișinău e altfel decît Paștele la țară. Aici lumea vine cu Mercedes-ul la sfințit, pe la colțuri de stradă stau patrule polițienești, ouăle roșii sînt cumpărate și învelite într-un fel de peliculă, de fapt, profanate, că nu-s roșii, ci cu zorzoane orientale.

În ajun de Paște, la Chișinău (se întîmplă inclusiv  în aceste secunde), îți scuipi sufletul pînă ajungi dintr-un sector în altul, de la un tîrg la altul, pentru că toți merg să-și cumpere slănină și ridiche cu mașina. După ce stai cu nervul întins vreo oră pe Ștefan cel Mare în „ambuteiaj” sau cum mai spun moldovenii în cunoștință de cauză la repezeală,  îți dai seama cît de infinit poate fi timpul și, uneori, începi chiar să-l prețuiești.

Ăștia cu cercei în urechi merg la o șaorma, în cel mai rău caz. În noaptea Învierii, o să vedem, probabil, iarăși niște străini pe la Biserici, musafiri din Italia, de exemplu. Doamnele noastre, astfel, îi ortodoxesc pe parteneri –  ia haideți să vă arătăm cît e de frumos la noi, un fel de turism de Înviere, pelerinaj cu coșulețul plin. Și mai e o tradiție oarecum medicinală, în următoarele două-trei zile, cetățenii Republicii Moldova se vor ghiftui peste măsură cu grăsimi animale, așa încît mulți, ca de obicei, vor popula secțiile de internare a spitalelor. Mîncați totuși cu socoteală, pentru că iată știrea cea îngrijorătoare: unul din trei medici este la pensie, iar circa trei mii și ceva de doctori tineri își fac bagajele, adică își europenizează carnetele de absolvire.

Sînt zile cu semnificație tristă, în realitate însă, pretutindeni e multă agitație, toată lumea ceva cumpără, iar cine nu cumpără vinde.  La Chișinău, toți umblă cu iepurașul. La Dumneavoastră în sat, de Paște, se vorbea de iepuraș? La mine nu. La mine în sat, coceau pască cu brînză de oi sau de vaci, cruce-mpletită. La noi, erau bunătăţuri pe masă cum ar fi, bunăoară: mieluț, ieduț, puiuț, cășuț, sărmăluț și, bineînțeles, vinuț. La noi, copiii învîrteau toată noaptea, total antiecologic, „cauciucuri” de bicicletă aprinse, iar cei mai mărișori, de tractor, așa încît mulți dintre noi, a doua zi, aveam urechile pîrlite. La noi în sat, de Paște, toate sandalele erau noi. Era frumos și, posibil, mai este, chiar dacă printre acele dealuri și o muchie e prea multă sărăcie pe cap de consătean. Pretutindeni e același tablou, știm.

Cu sau fără WiFi, Paștele este așteptat,  pentru că în aer plutește ceva plăcut mirositor și călduț, este o taină care ne apără și ne ocrotește. Eu nu pot explica cum se cuvine, nu-s nici popă, nici psiholog, nici psihiatru.

Pe această notă oarecum optimistă, noi, cei de la „Săptămîna”, vă urăm tuturor Sărbători Fericite, dar și multe zile fericite după sărbători, obligatoriu lîngă cei dragi, obligatoriu într-o stare de bine.