Noie ROTARU: ”Cu asta trăiesc”

Noie Rotaru e de ani buni în Israel. Acolo muncește. Aici sunt toate celelalte. Copilăria, baștina, amintirile, mama, soția, fiica, școala la care încă i se pot citi urmele. A scris câteva poezii. Nu îndrăznim să înțelegem dacă vor ajunge în istorii ale literaturii. Tot ce putem spune e că a căutat cuvinte pentru ași spune gândurile. Nu e mult? E totul.

Școala mea din Telenești

Școala mea din Telenești
Au trecut mulți ani,
S-au dus toamne și veri,
Dar școala ne așteaptă
Ca-n vremuri de ieri.
Pe vârful unui deal,
Cu cerul peste ea,
Pe-al boierului Teodosiu pământ,

Zidită cuvânt cu cuvânt
Școala în zări strălucea.
În clasa întâi,
Cu drag am învățat,
Primele litere-am scris,
Primele cuvinte-am rostit.
Cu prima-nvățătoare,
Și colegii mei dragi,
Am alergat prin curte,
Cu vise mari și pași.
Primul nostru fotbal,
Primele competiții,
Ne întreceam cu drag,
Cu dor și ambiții.
În micul atelier,
Munceam cu drag și spor,
Un ciutor făceam cu mâna,
Cu suflet și cu dor.
Lotul școlii ne chema,
La muncă și la soare,
Iar merele dulci de-acolo
Ne erau sărbătoare.
Au fost și vremuri grele,
Cu anii de ateism,
Din curtea bisericii
Ne goneau spre comunism.
Dar toate-au fost cândva,
Și toate-au rămas
Amintiri. Mai triste, mai dragi,
Chemate și azi.
Când astăzi ne întoarcem,
Cu lacrimi de bucurie,
Ne-apar în față dascălii,
Și școala din copilărie.
Au fost ani, au fost colegi,
Au fost și profesori,
Au fost atâtea amintiri,
Și-atâtea sărbători.
Școala mea din Telenești,
În suflet va rămâne,
Vă salutăm cu plecăciune,
Dascăli de ieri și de mâine!
Cu respect și cu iubire,
Vă spunem tuturor:
Mulțumim pentru copilărie,
Învățători și profesori!

Așa se face banul

Și eu, și tu, și ea, și el

Ar vrea s-ajungă-n Israel

Să facă pasul înainte

Chemați de locurile sfinte

Acasă lași copii și mame

Pentru un trai un pic mai bun

E poate-aici, sau-n altă parte

Locul acela. Cum să-ți spun.

Și-ajungi în case reci, străine.

Ca un canar în colivie.

Fără duminici, fără bucurie

E doar tristețea lângă tine.

Un om strain mereu te cheamă.

Și-l îngrijești ca pe-a ta mamă

I-arăți cum soarele răsare

Și cât e dragostea de mare.

Și râzi, și plângi, și-ți este jale

Și nici nu știi ce-i rău, ce-i bine

Când lacrimi ștergi pe-o față care

E-o bucruie care-apune.

Tu nu ești singur, uite-n jur,

E-o lume care e ca tine

Din tot ce-i rău tu cauți bine.

Cănd ziua-aduce-n dimineață

Nu doar lumina. Și speranță.

Parascovia — nume de mamă!

În toamna blândă, printre flori,
Iar crizantemele -nfloresc,
Și eu îți spun, trăind fiori

O, scumpă mama, te iubesc.

Strig ”Parascovia”, nume sfânt
Cu rădăcini din vremi străbune,
Ești astrul meu de pe pământ

Și calea către fapte bune.

În lume sunt atâtea nume,
Frumoase și de doruri pline,
Îl strig doar eu. Doar pe al tău în astă lume

Și-as vrea să fii mereu cu mine.

Numele tău nu-I altul. Mama!

Îți cânt mereu cântec de dor.

Din inimă mereu mă cheamă
Să mă avânt la tine-n zbor.

Parascovia — nume tău, mama.
Cu suflet blând și iubitor,
Din inimă mereu mă cheamă

Și-mi face viața câmp cu flori.

Parascovia, Parascovia,
Nume drag, nume iubit,
Parascovia, Parascovia,
Suflet bun și fericit.

Parascovia, Parascovia,
Mamă blândă, chip senin,
Parascovia, Parascovia,
Mamă bună, chip divin.

De ziua ta, iubită mamă,
Să-ți fie viața ca o floare,
Cu sănătate și lumină,
Și bucurii mereu sub soare.

Crinul din ogradă

Dumnezeu pe drumul meu
Mi-a trimis un dar divin,
O iubire fără seamăn,
O ființă ca un crin.

Am sădit-o în viața mea
Cu iubire și căldură,
Dintre flori, e cea mai rară.
Ea-i soția mea. Comoară

Lilia, Lilia, Lilia,
Ești iubirea mea de-o viață,
Ești un crin înflorit
Ce îmi luminează-n față.
Lilia, Lilia, Lilia,
Floarea mea, visarea mea,
Cât voi fi pe-acest pământ,
Îmi vei umple inima.

Te iubesc atât de mult,
Nici cuvinte n-am de-ajuns,
Tu ești sensul vieții mele,
Tu ești dorul meu ascuns.

Mi-ai dăruit frumoși copii,
Și casa-i plină de iubire,
Și-ai făcut din zile pustii
O poveste de împlinire.

Lilia, Lilia, Lilia,
Ești iubirea mea de-o viață,
Ești un crin înflorit
Ce-mi luminează-n față.
Lilia, Lilia, Lilia,
Floarea mea, iubita mea,
Cât voi fi pe-acest pământ,
Îmi vei umple inima.

Pentru tot ce mi-ai dăruit,

Spun mereu ”Îți mulțumesc”
Și aș alege iar și iar
Lângă tine să trăiesc.

Eu te ador fără sfârșit
Te-oi ubi așa mereu,
Ești tot ce-n viață am iubit,
Ești darul de la Dumnezeu.

Maria, Floare de Mai