O iubesc, dar nu vreau să păcătuiesc
X., 21 de ani
Vreau să-ţi mărturisesc teribila mea poveste de dragoste. Sînt student în România. Cu patru ani în urmă, fiind un elev foarte bun, am obţinut o vacanţă la o tabăra de cercetări, la munte. La acea tabără am cunoscut-o pe ea, care era cu 3 ani mai mare ca mine. Era pur şi simplu fermecătoare şi m-am îndrăgostit de ea. De cum am văzut-o, am simţit un fior şi o atracţie irezistibilă. Am devenit perechea taberei şi toţi spuneau că semănăm foarte bine unul cu altul. Relaţia noastră mergea minunat şi am continuat să ne scriem şi după ce am plecat pe la casele noastre. După liceu, am mers la aceeaşi universitate unde învăţa şi ea. Totul a mers bine şi eram fericiţi pînă cînd am prezentat-o părinţilor ca viitoarea mea mireasă. Venise împreună cu părinţii ei. Într-o seară, am observat că ceva nu e în regulă cu tatăl meu. El, care de obicei e un om vesel şi glumeţ, era tăcut şi dus pe gînduri. L-am întrebat ce s-a întîmplat şi atunci am aflat cu stupoare că, înainte de mama, tata a avut o relaţie din care urma să apară un copil. Şi acel copil este ea! În clipa cînd mi-am dat seama că sîntem frate şi soră a căzut cerul peste mine şi peste întreaga mea viaţă. Am fost nevoit să-i spun teribila veste, mai ales că era şi însărcinată. Eu nu puteam să comit incestul, i-am spus să renunţe la copil şi să ne despărţim. O iubeam, dar nu aveam de ales. Însă ea, cu lacrimi în ochi, mi-a spus că dacă face avort şi ne despărţim, se sinucide. Ea, fiind o fire sensibilă, o ştiu capabilă de aceasta. Acum nu ştiu ce hotărîre să iau. O iubesc şi nu vreau să mă despart de ea, dar nici în păcat nu vreau să trăiesc.
