Preziceri greșite pe care nu le putem regreta

Te pornești dimineață de acasă înfășurat în  mătasea caldă a soarelui și ești sigur că va fi o zi senină și cuminte. Dar orele zilei sînt suficient de multe ca într-o după amiază să plouă. Și atunci  nu-ți rămîne decît să recunoști, că presupunerea ta a fost una greșită și că… Dar de ce să regreți? Între cămașa ta udă și semănăturile împrospătate de aerul ploii alegi totuși ploaia.

Probabil ar fi fost mai corect să încep direct cu relativ recentele noastre preziceri că moneda noastră se va prăbuși sub presiunea unui șir de factori, dar această ”intrare” cu soare și ploaie arată  clar slăbiciunea noastră, a gazetarilor în fața unor cuvinte mai căutate.

Apropo de monedă.  Prezicerile noastre s-au dovedit a fi greșite, dar cum să regreți. Da, nu au venit remiteri ca altă dată, dar am beneficiat de alte sute de milioane și golul de valută străină a fost acoperit cu ușurință. E o greșeală pe care nu o putem regreta.

Alta – tejghelele  pustiite ale  unităților comerciale. Am umplut  depozitele  cu pachete de fîăină și am cumpărat toate drojdiile din alimentare. Am făcut rezerve incredibil de mari de hărtie igienică și de săpun de rufe. Pentru că am prezis  dispariția lor și nu ne-am dorit să rămînem fără pîine, fără săpun, fără… Am greșit. Dar de ce să mai și regretăm?

Alta – tancurile. Poate nu chiar tancurile, dar, oricum acea dispoziție dată de undeva din vîrfurile puterii de a scoate armata în stradă ne-a cam  înfiorat. Și armele grele jucînd pe șoldul soldațuilor apăruți printre noi păreau rupte dintr-un război. Dar război  nu era.  Și tancurile, și  aremele și soldații, au fost doar cît ai face niște poze pentru ziar, doar cît ai  pune de un subiect tv. Apoi s-au topit ca  bruma toamnei, iar odată cu bruma asta – și prezicerea noastră că vom tot auzi bocani pe trotuare și pe străzi devenite brusc toate pietonale, însă cu pietoni zăvorîți prin case.

Am greșit.

Dar de ce să regreți?

Constantin OLTEANU