Viaţa trăită cu capul sus

Ina, 20 de ani

Salut, dragă “Samariteancă”. De mult te urmăresc şi tot timpul te citesc cu nesaţ, căci istorioarele pe care le editezi ne fac să zîmbim pentru fericirea unora sau să ne întristăm pentru nefericirea altora.

M-am hotărît ca să-ţi scriu doar pentru a-l încuraja pe Sergiu din Cahul

Dragă Sergiu, sînt puţin mai mare decît tine, dar fii sigur că nu eşti singurul care a cunoscut “trădarea”, “suferinţa” şi “necazul”. Totuşi mi se pare că nu e corect ceea ce faci. Crezi că e normal să-ţi îneci amarul în băuturi spirtoase şi ţigări? Ei bine! Imaginează-ţi pe o clipă că toţi tinerii sau tinerele şi-ar îneca amarul în ţigări şi băuturi. E groaznic, nu-i aşa?

Vreau să ştii una, că noi am fost aduşi pe lume pentru a le bucura viaţa celor din jur. Dar tu ce faci? Tu nici măcar nu i-ai spus “fetei tale cu ghinion” că o iubeşti. Gîndeşte-te, oare n-ar fi asta o ieşire din situaţie?

Nu te-ai gîndit că poate şi ea suferă la rîndul ei? Şi-apoi nu ţi-ai pus niciodată întrebarea de ce, după ce ai adus-o acasă, la doar o săptămînă era cu altul? Poate nu i-ai acordat destulă atenţie? Sau poate ea nu te iubeşte aşa cum confirmi tu?

Remediul cel mai bun ar fi să vorbeşti cu ea şi să-i spui despre tot ce te frămîntă. Iar dacă se va dovedi că nu e o dragoste reciprocă, atunci ar trebui să treci peste asta, călcînd larg cu piciorul drept înainte, nu înapoi şi fără băuturi şi ţigări. Ştii, uneori căderea e un mijloc de a te ridica mai sus şi, cum eşti la vîrsta de 16 ani, eu cred că ar fi păcat să te opreşti la începutul drumului.

Serghei, viaţa e frumoasă prin ea însăşi aşa că sus capul, viaţa continuă!…