Iubim acelaşi băiat. Şi nu e păcat?
Mariana, 15 ani
Sînt o simplă fată de la ţară, fană a revistei „Săptămîna”, dar mai ales a rubricii „Samariteanca” şi, citind poveştile multor tinere ca mine, m-am hotărît să-ţi scriu şi eu povestea mea. Iată cum a început, şi încă nu s-a sfîrşit, această întîmplare care m-a cam încurcat.
Eram două prietene, spun eram, deoarece această întîmplare a stricat relaţiile amicale dintre noi, căci ne-am îndrăgostit de acelaşi băiat, un băiat de la oraş.
El venea la bunica lui şi stătea nu departe de noi. Nu ştiu dacă el şi-a dat seama că noi îl plăceam, dar în orice caz ne „întindea” pe amîndouă şi clar că eram pe rînd geloase, ca orice persoană îndrăgostită. Eu mai aveam norocul că băiatul cu pricina era prieten bun cu fratele meu şi venea pe la noi mai des.
Fiind fericită, nu mi-am dat seama că greşesc, nu-mi dădeam seama că prin comportamentul meu mi-am pierdut una din cele mai bune prietene, luîndu-i şansa de a fi cu prima ei dragoste.
Acum mă simt un om gol pe dinăuntru, un om care, pentru a-şi atinge scopurile, e în stare de orice, nepăsîndu-i că poate pierde totul încercînd să joace cu o singură carte. Nu ştiu de ce, dar îmi pare că încercînd să-mi îndrept greşelile, greşesc tot mai mult. Problema e una: sîntem două îndrăgostite de unul singur!
