Din cînd în cînd, trăim umilința înfrîngerilor

Un interviu pus pe post de un canal de televiziune de la Chișinău m-a ținut lipit de televizor timp pe care nu am fost silit să-l măsor. De cealaltă parte a întrebărilor a fost Leonid Oleinicenco, reales nu demult în funcția de Președinte al Federației Moldovenești de Fotbal în cadrul unui congres contestat de un grup de oameni, dar care a întrunit  o majoritate de voturi imposibil de pus sub semnul incertitudinii.

Nu-l cunosc pe Leonid Oleinicenco, nu am vorbit cu el niciodată, nu am numărul lui de telefon și pînă acum cîteva zile nu l-aș fi putut distinge în eventualitatea unui grup de oameni.  Leonid Oleinicenco a răspuns  cu toată stăpînirea de sine la toate întrebările  acordate  și a vorbit mai românește decît, probabil, toți sau mulți alți președinți de federații. Este omul care cunoaște extrem de bine problemele cu care se confruntă fotbalul moldovenesc și e omul care înțelege că în drumul său către performanță,  fotbalul moldovenesc nu poate miza pe noroc. Da, se poate împiedica  un apărător al echipei adverse și noi putem marca într-un final de repriză  încolonînd  lămpile panoului de marcaj și afișînd un unu la zero, dar  nu aceasta este Victoria care ne poate urca în clasamente și care poate ține stadioanele pline. E nevoie de muncă, de abordări  constante și pe durată lungă, de capacitatea noastră de a înțelege că fotbalul e ca o livadă care nu dă rod fiind pusă în priză, dar care rodește după o oarecare perioadă de creștere și de îngrijire.

Dincolo de niște voturi și de niște  decizii, ceea ce a reușit recentul congres al FMF e că s-a evitat imixtiunea politicului în treburile unei societăți nonpolitice. Au fost deci respectate regulile jocului, fără a  pune mîna pe minge, fără a pune talpa  în față, fără atac la portar și fără al doisprezecelea jucător strecurat  pe teren.

Da, fotbalul moldovenesc are  nevoie de sprijinul politicului, dar nu trebuie să-i  strecoare cineva facturi în cutia poștală, nu trebuie înregimentat fotbalul în coloane  chemate să ia cu asalt, inclusiv prin vot organizat,  instituțiile  din vîrful puterii.

Trăim din cînd în cînd umilința înfrîngerilor și există pericolul să ne deprindem în postura noastră de suporteri care revin acasă cu capul plecat  și înfruntînd efortul pe care ni-l cere  starea noastră morală: de a vorbi despre ploaie sau despre gropile din asfalt, sau despre ce-a zis șeful la lucru, că altfel, cum să  vorbești despre palma  care ți-a fript obrazul acolo-n tribună.

Subscriu apelului lui Leonid Oleinicenco  către clasa politică, în special către  formațiunile cu reprezentare parlamentară de a găsi timp pentru crearea unui cadru legislativ  încurajator. Legi prin care să se deschidă ușile  instituțiilor  școlare din cadrul învățămîntului mediu general în fața fotbalului moldovenesc. Pentru că  nu ai  nici un drept să pretinzi la performanțe dacă în școli fotbalul e pentru cît ține recreația. Fotbalul nu poate  atinge culmi dacă e ținut doar pe cont propriu, oricît de împătimiți ar fi copiii noștri și oricît de bun ar fi Președintele Federației.

Dar Președintele într-adevăr e bun și copiii neînțeles de-mpătimiți de fotbal.

Constantin OLTEANU