Nicolae Ghibu. Recunoștință și flori

Într-un sfîrșit de noiembrie pe care l-am lăsat într-o toamnă dezgoliă de frunze,  ne regăsim în lumina unei frumoase aniversări. Pe 19 noiembrie, cineastul Nicolae Ghibu a împlinuit 85 de ani. E mult peste biografia  cinematografiei moldovenești, dar viața  maestrului se suprapune totuși  сu multă fidelitate  peste  cadrul întreg al acestei  istorii.

Prin filmele sale, prin multele filme aduse de el pe pînza alba a cinematografelor, a certificat pagini ale unei istorii de multe ori retrasă doar în manuale  școlare sau în  texte  îngălbenite prin academii. Cînd i s-au cerut descifrări ale abordării pe care o arăta în raport cu timpurile trăite, a spus cit se poate de simplu: ”Nu există țară fără morală. Valoarea ei este determinată și de oamenii de creație. Noi servim statul, nu anumite persoane. Asta nu înseamnă că eu sînt sluga statului sau a unei persoane anume. Repet, fiind om de creație eu servesc statul, oamenii. Și nu e nimic rușinos în asta.”

S-a născut la 19 noiembrie 1936, în satul Babele, județul Ismail (azi Oziornoe, regiunea Odesa, Ucraina). Și-a făcut studiile la Institutul Unional de Cinematografie, Secția filmografie și scenarii din Moscova (ВГИК, 1961-1966). A studiat la clasa profesorilor C. Paramonova și V. Ejova. După absolvire a fost angajat la Comitetul de Cinematografie al Republicii Moldova, în calitate de scenarist și redactor. Între anii 1970-2009 a activat la Studioul „Moldova- film”, în calitate de regizor și scenarist.

Potrivit ”Calendarului Național”, debutul în calitate de scenarist a avut loc în 1965, la Studioul de filme din Odesa, cu filmul de scurt metraj „Fetișcana de pe remorcher”. În 1971, în colaborare cu soția sa, Zinaida Circova, a semnat scenariul pentru filmul de lung metraj „Ofițer în rezervă”, turnat la Studioul „Moldova-film”. Au urmat peste 45 de filme artistice și documentare, printre care: scenariu – „Crestături pe amintire” (1972), „Rădăcinile vieții” (1977), „Operația codificată: Fulgerul de la miază-zi” (1980), „Jocul de-a moartea sau Străinul” (1991); filme – „Suită de nuntă” (1977), „Numele tău” (1978), „Responsabilitatea” (1980), „Fraţii Moscalenco” (1983), „Salutare din 1937, 1949 s. a.” (1988), „Cuceritorii Siberiei” (1990), „Dragostea mea, Dunărea” (2005) ș.a.

Este autor de cărți și articole despre cinematografia moldovenească „Gustul pâinii: Însemnări despre film” (1967), un volum de „Notițe despre filmul moldovenesc” (1968) ș.a. Nicolae Ghibu a fost distins cu titlurile onorifice Maestru în Artă (2002), Artist al Poporului și cu Ordinul „Gloria Muncii” (2006).

Vîrsta pe care a împlinit-o recent e una plină de admirație și de recunoștință. Da, ea cere de la noi niște cuvinte, niște mulțumiri și… Dar florile cu care îi mergem la ușă, nu le cere nimeni. Le luăm noi cu noi, așa, din  obligațiunea de a aduce mai multă culoare în cadru. Că merită.

Uniunea Cineaștilor din Moldova