Reportaj cu cimbrișor Ce mai e nou la Orheiul Vechi

Dacă doriți să aveți o inimă mai sănătoasă și o minte relativ mai limpede, faceți un mic efort, circa 40 de minute cu mașina, de la Chișinău până la Orheiul Vechi. Acolo Vă așteaptă cimbrișorul cu parfumul lui bezmetic, cerul înalt și o stare de bine, cu peisaje de-ți stă mintea-n loc. O priveliște tulburătoare şi atrăgătoare. Vara e altceva. Două sate, Butuceni și Trebujeni, înghesuite de istorie și arhitectură naturală, încă neatinsă de bormașina omului-maistru, poreclit prorab.

În această regiune, îndrăznim a o numi unica aproape montană, marcată de culori și de apa Răutului dăltuitor în piatră, Ministerul Culturii a demarat o îmbunătățire turistică vizibilă.

Vă spune ce mai e nou la Orheiul Vechi trimisul nostru special, umblat o duminică pe coclauri, dar care s-a ales cu bateriile full încărcate.

Orheiul Vechi, între timp, a văzut niște investiții în turism. Sus, la intrare, avem o terasă pentru fotografiatul în masă, de unde se deschide întreaga priveliște a întinderii, altitudinea și unghiul permite. Și înainte turiștii făceau poze, numai că din buruieni, cu mari probabilități de a contacta vreo căpușă medievală sau vreun produs uman lăsat neautorizat.

Zona turistică Orheiul Vechi s-a cam comercializat pe alocuri. Acum intrarea pe teritoriu e contra plată. Zece lei pentru un adult și cinci pentru un copil. Parcarea face tot zece lei. Un gardian, fără prea multă carte, cam obrăznicuț cetățeanul, din start te pune la respect și nu te lasă până când nu te vede la casă. Drept că, în acești zece lei, intră și grupul sanitar, de curând dat în exploatare, curat, civilizat, aproape ca în Germănica.

Pe creasta zonei a fost așternut un pavaj din piatră, ca rezultat, pășitul e mai puțin anevoios, spre fericirea tălpilor. În vale, e satul cu mai multe pensiuni active. Inflație de stuf, roți de căruțe și țolișoare de care vrei. Din beșug supă, sarmale şi plăcinte locale,

doar că, toate costă. Când spunem «costă», avem în vedere mult. Un prânz alintat poate să sară până la 50 de euro per suflet. Suflet european flămând. În ultima perioadă, în Butuceni se vorbește mai mult rusește și englezește.

Apropo de căruțe. La Orheiul Vechi, a apărut un nou serviciu, plimbatul cu «bricika», un cal putere. Este o inițiativă privată, cu biciușcă de origine locală. Dai un ban și nu arzi nici o calorie, doar paricopitatul transpiră. Spre deosebire de administrație, transportatorul rustic încă nu dă bon de casă.

Restaurantul din vale e mai mult pentru decor. Ca și muzeul, de altfel. Două oferte destul de sărăcăcioase și plictisitoare, dar sună și arată frumos. Sub mal de deal, au apărut câteva șantiere, probabil în ideea de a îndestula insuficiența unităților de alimentare, oarecum accesibile, într-un viitor.

Corect, omul vine la Orheiul Vechi nu doar ca să îndoape. Vine după o atingere cu natura, cu firul de iarbă, cu energia vieții, dar și după un pic de cunoaștere, inclusiv a creștinătății, inclusiv a tătărimii. Una cu alta, (sau una peste alta), mai nou, weekend reconfortant se numește.