Viața noastră, ca o zi de muncă

Stimați colegi, dragi prieteni,

Ziua de 1 octombrie, dedicată persoanelor vârstnice, ne oferă astăzi un prilej de a ne întâlni și de a vorbi, poate mai liniștit decât în alte zile, despre ceea ce înseamnă anii pe care i-am parcurs și locul pe care îl ocupăm în continuare în familie și în societate. În anul 1991, Organizația Națiunilor Unite a stabilit această dată drept Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, iar în Republica Moldova ea este marcată din anul 1992. Dincolo de caracterul oficial al acestei zile, cred că valoarea ei adevărată constă în faptul că ne amintește să privim cu respect către oamenii care au în urma lor o viață de muncă și de experiență.

Pentru noi, întâlnirea de astăzi are însă o semnificație aparte, pentru că suntem membri ai Asociației Obștești a Veteranilor Mișcării Sindicale din Moldova și avem în comun o parte importantă din viața noastră profesională. Cu toții am activat în mișcarea sindicală, în perioade și în funcții diferite, cu responsabilități care, de la un caz la altul, au fost mai mari sau mai mici, dar cu aceeași preocupare pentru oamenii  muncii pe care i-am reprezentat și pentru apărarea drepturilor și intereselor lor. De-a lungul anilor am cunoscut multe situații, am purtat numeroase discuții, am căutat soluții și am învățat că, în activitatea sindicală, dincolo de documente și proceduri, se află întotdeauna angajatul și problema lui concretă.

Privind în urmă, fiecare își poate aminti o perioadă diferită, dar sunt lucruri pe care le recunoaștem cu toții. Au fost anii în care serviciul ocupa o bună parte din viața noastră, în care aveam un program, responsabilități și oameni cu care ne întâlneam aproape zilnic. Uneori eram preocupați de problemele momentului și nu aveam timp să ne gândim cât de repede trec anii. Astăzi, când acele perioade au devenit parte din trecut, le privim cu mai multă detașare și putem aprecia și lucrurile simple care atunci ni se păreau firești.

De fapt, aceasta este una dintre bogățiile vârstei pe care o avem: experiența. Fiecare dintre noi a adunat de-a lungul anilor propriul său „tezaur de amintiri”. În el se află membrii de sindicat, locuri, întâmplări, reușite și lecții pe care viața ni le-a oferit. Nu toate au fost ușoare și nu toate au fost așa cum ne-am fi dorit, dar toate ne-au format. Iar această experiență este ceva ce nu poate fi înlocuită și nici cumpărată.

Generația noastră a cunoscut schimbări importante. Am trăit perioade diferite și am văzut cum s-au modificat societatea, economia, locurile de muncă și relațiile dintre persoane. Unele schimbări le-am primit cu ușurință, altele ne-au pus la încercare. A trebuit să învățăm din nou, să ne adaptăm și să găsim soluții în situații pe care nu le mai întâlnisem. Faptul că am mers înainte arată că o generație nu este definită doar de perioada în care s-a născut, ci și de capacitatea ei de a se adapta la ceea ce aduce viața.

Pentru cei care am activat în mișcarea sindicală, o parte din aceste schimbări au fost văzute direct prin problemele celora pe care i-am reprezentat. Am avut de-a face cu situații concrete, cu nemulțumiri, cu așteptări și cu nevoia de a găsi soluții. Activitatea sindicală ne-a învățat să ascultăm, să discutăm și să căutăm un echilibru între interese diferite. Nu toate demersurile au avut rezultatul pe care ni l-am dorit, dar fiecare situație ne-a adăugat experiență și ne-a făcut să înțelegem mai bine cât de important este să existe dialog și respect între parteneri.

Poate că tocmai de aceea este bine că, după atâția ani, avem încă posibilitatea să ne întâlnim. Nu pentru a retrăi trecutul, ci pentru că există între noi o experiență comună care merită păstrată. Când stai de vorbă cu un fost coleg, nu este nevoie de multe explicații. Uneori este suficient un nume sau o întâmplare pentru ca o perioadă întreagă să revină în memorie. Și cred că aceasta este una dintre valorile unei asemenea asociații: faptul că păstrează legătura dintre oameni care au împărțit cândva aceeași viață profesională.

Odată cu pensionarea, desigur, se schimbă și ritmul vieții. Nu mai avem responsabilitățile profesionale de altădată și nici programul care ne organiza ziua. În schimb, avem mai multă libertate de a decide cum ne folosim timpul. Pentru unii aceasta înseamnă mai mult timp pentru familie, pentru alții grădinărit, lectură, călătorii, întâlniri cu prietenii sau alte activități care le fac plăcere. Important este să găsim în această etapă lucrurile care ne dau satisfacție și să nu considerăm pensionarea ca pe o retragere din viață, ci ca pe o schimbare de ritm.

Poate că aici se află și un avantaj pe care anii ni-l aduc: începem să alegem mai atent ce merită timpul și atenția noastră. Nu mai avem nevoie să alergăm după toate lucrurile în același timp. Putem acorda mai multă atenție unei conversații, unei întâlniri, unei plimbări sau unei zile petrecute în familie. Sunt lucruri care nu cer mult, dar care pot face o zi mai bună.

Familia are, în această perioadă, un loc deosebit. Mulți dintre noi am ajuns să vedem cum copiii au crescut, și-au întemeiat propriile familii și au devenit, la rândul lor, părinți. Apoi au venit nepoții, care aduc în viața noastră o altă formă de bucurie. Prin ei vedem cum o generație nouă își începe propriul drum și înțelegem mai bine că fiecare etapă a vieții are rostul și frumusețea ei.

În același timp, nu putem vorbi despre vârsta a treia fără să recunoaștem că pentru unii veterani această perioadă vine și cu dificultăți. Veniturile limitate, problemele de sănătate sau singurătatea pot face viața mai complicată. Tocmai de aceea, respectul față de persoanele vârstnice trebuie să se manifeste și prin preocuparea pentru condițiile în care acestea trăiesc. După o viață de muncă, fiecare dintre noi are dreptul la un trai decent, la servicii necesare și la sentimentul că nu este lăsat în afara societății.

Această preocupare nu aparține doar autorităților. Ea începe și în familie, între prieteni și în Asociație. Uneori sprijinul de care are nevoie un coleg nu este unul complicat. Poate fi o vizită, un telefon, o discuție sau simplul fapt că cineva își amintește de el. Sunt gesturi mici, dar care păstrează relațiile dintre noi și dau sentimentul de apropiere.

Cred că,  Asociația noastră poate contribui la această apropiere. Faptul că ne putem întâlni, că putem discuta și că putem păstra legătura este important.

Experiența noastră poate fi utilă și pentru generațiile mai tinere. Nu pentru că trecutul ar trebui copiat, ci pentru că fiecare generație poate învăța din experiența celei de dinainte. Noi știm cum au fost anumite perioade și ce am învățat din ele; cei tineri cunosc lumea în care trăiesc acum și au propriile lor perspective. Între aceste două experiențe poate exista un dialog firesc, din care fiecare are ceva de câștigat.

Poate că una dintre cele mai frumoase lucruri pe care le putem transmite este înțelegerea faptului că munca și relațiile dintre generații au nevoie de respect. În anii noștri de activitate am întâlnit destui persoane care ne-au rămas în memorie nu neapărat pentru funcția pe care au avut-o, ci pentru felul în care s-au purtat. Un om corect, un coleg de încredere, un conducător care știa să asculte sau un simplu gest de omenie pot rămâne în memoria noastră mult după ce am uitat detaliile unei anumite perioade.

Iată de ce cred că, atunci când vorbim despre ceea ce am lăsat în urmă, nu este vorba doar despre funcții, rezultate sau realizări profesionale. O parte importantă din ceea ce rămâne este felul în care ne-am purtat unii cu alții și acei pe care i-am ajutat sau cărora le-am făcut viața puțin mai ușoară.

Astăzi avem suficientă experiență pentru a privi lucrurile cu mai multă liniște. Nu toate problemele trebuie rezolvate de noi și nu toate schimbările trebuie să ne placă. Este suficient să rămânem curioși, să fim aproape de familie și de cei dragi și să păstrăm interesul pentru ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Fiecare vârstă are felul ei de a fi activă, iar activitatea nu se termină odată cu ziua în care ieșim la pensie.

De aceea, cred că 1 octombrie este o zi potrivită nu pentru a număra anii, ci pentru a ne aminti de valoarea lor. În fiecare an pe care îl avem în urmă se află o parte din viața noastră, iar această parte merită privită cu respect și cu recunoștință.

Stimați colegi!

Ne aflăm astăzi împreună pentru că avem o istorie comună și pentru că încă avem lucruri de spus unii altora. Să păstrăm această legătură și să ne bucurăm de întâlnirile pe care le putem avea. Viața ne-a oferit destule responsabilități și destule momente serioase; acum putem aprecia mai mult întâlnirile simple, o discuție bună, un zâmbet și timpul petrecut în compania unor persoane cu care ne simțim bine.

Cu acest gând, Administrația Asociației, vă dorește tuturor sănătate și liniște, bucurii în familie și cât mai multe zile în care să vă puteți ocupa de lucrurile care vă fac plăcere. Să vă bucurați de copii și nepoți, să păstrați aproape prietenii și să nu pierdeți legătura cu colegii alături de care ați muncit.

Iar nouă, tuturor celor care facem parte din această comunitate a veteranilor mișcării sindicale, ne dorim să ne întâlnim cât mai des, nu doar cu ocazia zilelor oficiale, ci și pentru simplul motiv că ne face plăcere să fim împreună.

La mulți ani cu sănătate și bucurii tuturor!