Două lucruri oarecum stresante. Trecem la ora de iarnă și începem a vorbi despre brad

Nimeni nu înțelege ocazia cu care trebuie mutate ceasurile încolo-încoace, dar guvernul, disciplinat, la prima și ultima brumă, în octombrie și martie, ne obligă să le mutăm. Doctorii spun una, miniștrii fac alta, asta e. Și nu doar la noi. Cică economisim parale. Pe naiba. Nemții, cât sunt ei de nemți, au calculat bine și n-au găsit rostul economic. Unii au obosit și s-au oprit. Noi încă avem puteri. Există și teoria conspiraționistă, ca și cum mai ușor e să conduci cu o societate somnoroasă și, pe alocuri, puțin zăpăcită și amețită, ăștea care ublă cu carma și stele verzi. O fi și asta, mai știi! Un timp ni s-a spus că e pentru ultima oară când ne prostim cu ora de vară/de iarnă. Acuma însă, va trebui iarăși ușor să înjurați. Duminică dimineața vă treziți când vă treziți și începeți cu: ,,de unde și până unde fire-al să fie de proști ce suntem… piu, piu,,.

Dar dacă e serioasă treaba, păi nu prea avem încotro. Ori toți de jur împrejur ne oprim, ori toți fâțâim în continuare acele ceasornicelor. Nu-i cea mai mare problemă a universului, dar capăt de vorbă de ce n-ar fi.