STIMAȚI BĂȘTINAȘI AI SATULUI IUJNOIE (Trubăiești)!

Vă adresez cele mai sincere felicitări cu prilejul împlinirii a 108 ani de la atestarea satului vostru drag, precum și cu ocazia Hramului satului!
Pentru mine, Iujnoie nu este doar un sat de pe hartă. Este și astăzi un loc păstrat în inimă, cu amintiri, oameni și clipe care au lăsat urme în sufletul meu. Am fost și eu, cândva, o părticică din această comunitate, o picătură în marea vieții satului vostru, iar legătura sufletească cu aceste locuri rămâne vie.
Vă doresc să rămâneți la fel de gospodari, primitori, harnici și cu suflet mare, dar, mai presus de toate, să fiți uniți! Să nu lăsați diferențele dintre oameni, averea sau sărăcia să vă despartă. Fiecare om își are locul și dreptul său sub soare. Unul este mai harnic, altul poate mai puțin, unul are mai mult, altul mai puțin, dar cu toții suntem oameni și merităm respect, înțelegere și omenie.
Nu lăsați ura, invidia și dezbinarea să-și facă loc între voi. Nu uitați că satul nu înseamnă doar case, drumuri și gospodării frumoase, ci, înainte de toate, oameni care știu să se respecte, să se ajute și să rămână uniți la bine și la greu.
Să vă fie casele pline de sănătate, mesele îmbelșugate, copiii și nepoții fericiți, iar bătrânii respectați și ocrotiți. Să aveți pace în familii, înțelegere între vecini și bucurie în fiecare zi.
Sunt convins că numai bunătatea, dragostea și respectul reciproc pot salva omenirea și pot face lumea mai frumoasă.
La mulți ani, drag sat Iujnoie! La mulți ani, dragi băștinași!
Fie ca Hramul să vă aducă lumină în suflete, binecuvântare în case și puterea de a rămâne uniți, indiferent de vremuri și de greutăți!
Cu mult drag și cu gânduri bune pentru toți,
Noie Rotaru

IUJNOIE – O SINGURĂ VATRĂ, UN SINGUR DOR

Sub cerul senin al Bugeacului mare,
Iujnoie răsare cu mândră chemare.
Cu holde bogate, cu vii și livezi,
Cu oameni pe care în timp îi veghezi.
Aici este casa, aici este dorul,
Aici ne sunt pâinea, iubirea, izvorul.
Un veac de poveste, de mândră trăire,
Iujnoie, pământ de speranță-n iubire!

Nici sat prea bătrân, nici sat nou sub soare,
Ci sat ridicat cu trudă și sudoare.
Trubăiești i-a fost numele la început,
Trubaiovca-n acte apoi s-a știut.
Din anii șase până-n doisprezece,
S-au strâns temelii, iar vremea mai trece.
În anul optsprezece, în acte apare,
A satului primă și sfântă scrisoare.

Când viața prindea un fir pe pământ,
Un țar Nicolae domnea peste mai-marele-atunci ținut.
Al Doilea purta pe frunte coroana,
Iar Rusia-n mână ținea Basarabia, țara.
Dar Ferdinand Rege, cu spirit român,
Deschis-a un alt capitol pe-acest pământ.
Unirea adus-a o nouă schimbare,
Iar satul pășea spre o altă zare.

Pe lângă Iujnoie, prin timp și prin ani,
Se-ntinde străvechiul și Valul lui Traian.
O filă de timp, o vie mărturie,
Săpată adânc în glia din câmpie.
Traian, împăratul roman de demult,
Lăsat-a un nume adânc cunoscut.
Un val de relief, hotar strategic,
Un semn al istoriei, măreț și antic.

Români, ucraineni, bulgari, găgăuzi,
Cu datini frumoase, în fapte destoinici.
Patru neamuri au muncit împreună,
Sub aceeași boltă, sub aceeași lună.
Deși sunt mai multe graiuri și neamuri,
E aceeași vatră, sunt aceleași plaiuri.
Nici limba, nici neamul nu ne mai desparte,
Când dragostea satului strâns ne împarte!

Aici sunt părinții, bunicii și frații,
Aici ne sunt visele, anii, uitații.
Iar cei ce-au plecat peste mări și hotare
Păstrează în suflet a satului chemare.
Oriunde i-ar duce al vieții destin,
Iujnoie rămâne eternul cămin.
Căci dorul de casă nu poate să moară,
Iar vatra natală spre ea ne mai cheamă!

Să crești, Iujnoie, sub cer luminos,
Cu oameni în pace și trai sănătos.
Să-ți fie copiii mândria cea mare,
Iar fiecare zi, prilej de sărbătoare!