Se cuvine un mare MULȚUMIM și celor care spală spitalele zi de zi

Doctorii și asistentele medicale, de la o vreme încoace, au parte de multe aplauze, sporuri la salariii, respect și închinăciuni, toate absolut meritate, aici caterinca nu-și are rostul. Dar poate ar fi cazul, pe-un timp, să semănăm capitala cu billboard-uri, pe care să fie scris mășcat de tot, un mare-mare MULȚUMIM celor care spală spitalele zi de zi. Celor care aduc suferindului oala. Despre ele nu vorbește nimeni, pe ele nu le prea alintă televiziunile și nici contabilitățile, le ocolește cinstea și venerația, dar fără ele, ar fi prăpăd în spitale. Zilnic, dimineața pe la 7, în spitalele Patriei vin să facă ordine și salubritate circa 1870 de femei. Majoritatea vin din suburbii, cu trenul sau cu busicul. O zi și o noapte spală Covidul, iar două zile sau trei, acasă, dau cu sapa, dau cu supa, smulg știr și strîng gîndaci de Colorado.
În Republica Moldova, o infirmieră ridică o leafă de circa  2.800 de lei. Acum, posibil, li se va mai arunca un 500.  Vreo 20 la sută se duce pe drum, de exemplu, de la Sipoteni la Chișinău.

Acum, o injecție.  Camera de infirmieri din Saxonia Inferioară a calificat salariul minim de 15 euro pe oră drept „o glumă” și cere un venit lunar brut de 4000 de euro pe lună. Cu ocazia asta, cumnata din Italia mi-a dat SMS. În Italia, o infirmieră ridică cel puțin 1500 de euro. De cînd cu Covidul, posibil au crescut și la italieni lefurile personalului auxiliar. Nu ne punem cu ei, nu-i corect să comparăm, dar nici chiar 10 lei ora nu e omenește.

Auzi, ei au un fel de sindicat al infirmierilor, membrii căruia au vîrsta medie puțin peste 30 de ani. Și sindicatul lor se numește frumos – Cameră. La noi Cameră au numai avocații, cei din comerț și din industrie (ultima a dispărut, dar camera a rămas). A cunoscut cineva vreo  infirmieră mai tînără de 50 de ani?  Măcar la Lecisanupr.  Dacă în țara aceasta ar munci un tînăr de 25 de ani în calitate de infirmier la spital, pe el ar sta toate televiziunile. Mare minune ar fi. În cazul în care un tînăr moldovean ar spăla podelele la un spital din Chișinău, asta înseamnă vai de capul lui, e ratat,  iar în cazul în care un tînăr moldovean spală podelele într-un spital din Londra – calificăm drept Uau!!!, a reușit băiatul. (Stan Lipcanu)

Imagini: Mihai VENGHER, Spitalul Clinic Municipal «Sf. Arhanghel Mihail», iulie 2020