Linii de subiect. Scurt și lungmetrajul familiei Vatamanu-Mărgineanu
Diseară, la Moldova 2, la 8 și un sfert, va fi proiectat filmul documentar «Dor de Ion Vatamanu», în regia Leontinei Vatamanu. Ne amintim de Vatamanu, pentru că, pe 1 mai 1937, s-a născut poetul, deputatul și chimistul, un cockteil intelectual unic în felul său. «Dor de Ion Vatamanu» este un scurtmetraj, dar atît de lung ca intensitate, trăire și îmblînzire a cuvintelor! Exact ceea ce a făcut toată viața Vatamanu – s-a jucat cu niște cuvinte, a luptat donquijotește cu cele strîmbe, clădind proiecte de legi, imagini poetice, prezente în tot și în toate, în Parlament, la Uniunea Scriitorilor, în familie și la pescuit.
Iar aseară, la aceeași televiziune Moldova 2, s-a vorbit mult despre documentarul „Siberia din oase”, probabil ați auzit de el, dar încă nu l-ați văzut. Nu-l căutați pe net, pentru că nu-l veți găsi. Este o regulă internațional acceptată: atîta timp cît este purtat și prezentat la festivaluri, filmul nu poate fi difuzat pe platforme de audiență largă. În schimb, putem vorbi și povesti cît încape despre istoria lui cinematografică, mai cu seamă despre oamenii care l-au încununat cu imaginație, cu încărcătură realistă, dar și cu dramatism, pînă la noduri în gît și pielea găinii pe mîini.
Așadar,„Siberia din oase”, un titlu care deja presupune seism istoric, tensiune și zguduire umană, succesiune de imagini și sunet care sugerează din start linia de subiect, Siberia pentru noi însemnînd frig, frică și un continent de nedreptate. Mai mult decît nedreptate, un horror social. Toate acestea orchestrate cinematografic de către Leontina Vatamanu-Mărgineanu. Vatamanu – de la Ion Vatamanu, dat fiind că în CV-ul talentatei regizoare găsim că este mezina poetului; Mărgineanu – dat fiind faptul că este soția lui Virgil Mărgineanu, cunoscut director și deținător de ștampilă OWH Studio. Firește, a muncit o echipă, și-au adus contribuția niște istorici cu renume, au fost exploatate niște tehnologii, dar arhitectul conceptului în ansamblu a fost totuși Leontina, cea care, de la al treilea cadru, știa deja cum va arăta ultimul cadru. A croit, la început în minte, patru povești, apropo, adevărate, despre tragedia deportărilor staliniste, una dintre protagoniste fiind chiar mama regizoarei, soția regretatului Ion Vatamanu, distinsa doamnă Elena Vatamanu. Nimic întîmplător pe lumea aceasta, pentru că tatăl doamnei, deci bunicul Leontinei, tot în Siberia s-a prăpădit, deportat și el împreună cu ai săi în ”41.
Prin urmare, a fost și o vibrație personală față de subiectul ca atare, poate e prea înflorită expresia, dar e un strigăt personalizat de durere și revoltă prin care a trecut această familie, dar și alte cîteva zeci de mii de familii din Moldova.
De curînd, într-un interviu pentru Europa Liberă, Leontina ne scoate din sărite și ne-mpinge spre niște gînduri total ieșite din comun, prin cruzimea unor situații trăite, nu de noi, dar de ai noștri: «Eu cred că cele mai odioase regimuri sînt cele care supun copiii unor brutalități și unor violențe și exterminării – să spunem așa cum a fost. Copiii aceștia nu aveau absolut nici o vină, nu aveau nici o vină că s-au născut în anumite familii, nu aveau nici o vină ca să fie treziți din somn, ridicați și încărcați în aceste vagoane. Deci, acest regim nu a găsit nici o modalitate să dea cumva cel puțin copiii laoparte, chiar dacă voiau să se răzbune pe așa-numiții „dușmani ai puterii sovietice.”
Aceeași regizoare, la aceeași temă: «Este o ruşine şi un păcat să trecem sub tăcere această dramă a poporului nostru, acest genocid care a stîrpit floarea naţiunii şi a zdruncinat atîtea destine, inclusiv copilăria mamei mele. Aş vrea să răscolesc un pic trecutul şi să-l reconstitui prin poveştile celor care sînt mărturia vie a acelor evenimente. Cît mai sînt printre noi, căci s-ar putea ca peste cîţiva ani să fie deja prea tîrziu.”
P.S. Leontina Vatamanu-Mărgineanu deja are operă. A realizat 15 filme documentare, între care «Siberia din oase», „Satul din oglindă”, „La Dolce Vita”, „Munca copilului în Moldova”, „Dor de Ion Vatamanu”, „Din America pentru Moldova”, „Sînt din Moldova, caut de lucru” ş.a.). La toate acestea adăugăm circa 100 de emisiuni televizate. Este laureată a mai multor festivaluri internaţionale de filme documentare.
Stan LIPCANU (Săptămîna)
