Iar înainte e Roma
Găsesc puse în poartă ziare în care viitorul e întotdeauna mai bun decît prezentul. Cei care le fac se muncesc să descrie lumi în care noi încă nu am trăit, dar în care merită să trăim. Lumi în care vom trăi neapărat după ce, într-o duminică, vom merge cuminți la secțiile de vot, le vom căuta numele în buletinul de vot și îi vom alege pe ei. Ei și numai ei pot schimba viața noastră. Și țara va luminată de speranță, împovărată de bunăstare și de multă, foarte multă lume, pentru că, la cîți suntem acum, vor reveni acasă toți cei plecați. Pentru că acasă e mai bine sau pentru că acasă e la fel de bine ca în Paris, Londra, Sacramento, Dublin…
Merg acasă și scot din cutia poștală pliante cu țărani fericiți, neapărat în cușme ciobănești sau în cămașă-n carouri. Acum țăranii poartă cușmă ciobăneacă doar pe pliante. Și cămăși în carouri tot pe pliante poartă. În toate celelalte zile și în toate celelate lumi țranul e fie cu capul gol, fie are chelia acoperită cu un cartuz rămas de la copii. Și în loc de cămașă e altceva. Altceva pe care fîlfîie un cuvînt pe care nu-l pot citi niciodată. Chicago Bulls sau Love me now , contînd doar măsura și faptul că ”e ca nouă”, chiar dacă e cumpărată de la second hand. Îi înțeleg și eu pe ”desenatorii” de pe la parrtide. Cum să pui țărani în second hand în tipăriturile pentru agitație?
Da, asta e realitatea, înțelegem foarte bine, însă cine să voteze pentru tine, dacă tu arăți cu degetul spre un viitor cu țărani îmbrăcați în second hand. Din punct de vedere al marketingului, e corect. Din punctul de vedere al omului sincer – e o mninciună și e o impertinență care intră în obișnuință.
Merg la volan și citesc pe sticla mașinii din față ”Pornim timpuri mai bune”. Să-i ajute Dumnezeu pe cei care, cu adevărat, vor timpuri mai bune. E o mașină de teren uriașă vopsită într-un auriu obositor. Primul gînd pe care l-am avut a fost să-l opresc și să-i spun celui de la volan că asemenea mașini, scumpe cît o casă bună în suburbie, s-au cumpărat în timpuri bune pentru cei care le au. Pentru ei timpurile bune au fost deja. Ei nu au cum să le pornească. Ei le-au trăit exact în momentul în care noi trăiam sau trăim timpuri rele. Nu e credibil. Sau e împotriva ideei de schimbare.
Pornim timpuri bune se scrie pe mauiouri second hand sau pe casa lui Plămădeală din strada București, pe coada săpii sau pe frontonul Vamei de la Leușeni. Dacă cei care vor citi aceste cuvite au să creadă, atunci timpurile bune sînt cu adevărat posibile. Dacă nu, atunci, cel cu sapa va contiuna să prășească, iar cei din Vamă vor privi doar înainte. Iar înainte e Roma, Londra, Dublin și e altă lume decît cea în care trăim noi acum.
Constantin OLTEANU
