ROMÂNIA – DOR FĂRĂ HOTARE

1 decembrie, cea mai solară zi a iernii românești. Ziua în care tot românul, oriunde s-ar afla, trece apele, munții, vămile și ruginitele frontiere pentru a se uni cu toți în imaginara Horă astrală de la Alba Iulia.

Deoarece suntem în Anul cantemirian-350 m-aș încumeta să încep cu frumoasă vorba prințului Dimitrie Cantemir:        „Omeniților și iubiților simpatrioți”! Simbolicul Pod de Flori, tot mai îndepărtat, mai ticăit și hăit de mulți, a fost totuși Podul de Flori vestitoare de roadele viitoare în „nedezrupta continuație” (apud Cantemir) a revenirii noastre Acasă! Ajutorul României, mai ales acum, în contextul războiului ruso-ucrainean din imediata noastră vecinătate, a fost și rămâne gura noastră de oxigen salvator. Cărți, burse, comune înfrățite, grădinițe și școli modernizate, proiecte de poduri și infrastructură, gazoduct, lemne, petrol, lumină și energie pentru iernat, ajutoare pentru migranți, suport financiar, economic, logistic și juridic în procesul aderării europene – totul poartă un caracter dezinteresat, de autentică frățietate.

Anul 2023, sperăm, să rămână în istorie drept anul începutului negocierilor Republicii Moldova pentru integrare în Uniunea Europeană. În anul 2023 s-au produs două evenimente academice de anvergură care au impulsionat benefic viața universitar-academică de pe cele două maluri ale Prutului și au resuscitat speranțele noastre întru apropierea idealului râvnit:

• Ședința comună a Biroului Prezidiului Academiei Române și a Prezidiului Academiei de Științe a Moldovei, București-Chișinău, 4 aprilie;
• Sărbătorirea, pentru prima dată în comun, de către cele două Academii a Zilei Naționale a Limbii Române, 31 August.

Memorabil rămâne mesajul Președintelui Academiei Române, acad.Ioan-Aurel Pop, care a ținut să releve anume ideea de sfințenie a limbii române cântată de marele nostru înaintaș, Alexie Mateevici: „Limba noastră-i limbă sfântă” – un vers scris de părintele-poet mai bine de un secol, care a devenit între timp imn al celuilalt stat românesc. Substantivul sfințenie, cu derivatele sale, presupune harul dumnezeirii, coborât din mila Celui Preaînalt peste unii oameni și peste tot ceea ce ne înconjoară. Sfințenia limbii vine la români din vremuri imemoriale și rezidă în rolul identitar al felului nostru de a exprima în cuvinte lumea”. Astfel, Academia/ Academiile, prin planul comun  de activități, urmează să-și asume esențialmente, pe lângă funcția identitară, și vechiul deziderat maiorescian: preeminența fondului în fața formelor deșarte, declarate, neproductive, punând în valoare prin acțiuni comune anume excelența studiului laborios; profesionalismul organic asumat în fața diletantismului; meritocrația în creștere prin investiții concrete, premii, concursuri, alegeri și promovări meritocratice; intelectualismul ca marcă distinctă a spiritului românesc deschis spre europenitate și universalitate.

Într-o dezbatere editorială recentă în spațiul francofon (Repenser le rôle de l`intellectuel, Ed. L`Aube, 2023 – A regândi rolul intelectualului), autorii se întreabă, dacă mai e posibil intelectualul în lumea de azi? Este, în fond, un lux al lumii occidentale, poate și semnalizarea unor tendințe îngrijorătoare ale contemporaneității într-o lume sfâșiată de contradicții și tumefiată de false valori. Pentru noi – esticii – valoarea intelectualității, rolul intelectualului rămâne a fi un deziderat major, văzut ca o supapă de salvare împotriva ignoranței, sărăciei, minimalismului periferic, dar și de sincronizare cu marile valori ale spiritualității românești. Aici, funcția Academiilor, a Universităților, Liceelor, Colegiilor, Bibliotecilor, Editurilor, a mass-mediei și a Uniunilor de creație este una extrem de necesară și actuală, mai ales în previzibilul proces de integrare etapizată în spațiul Uniunii Europene.

Între paranteze, s-ar mai cere de remarcat că în goana după sincronismul terminologic: cercetare, inovare, IT etc. deseori este uitat, din păcate, Omul! Pe când anume el este cel care face, creează, cercetează, dezlegă, descoperă și-și sacrifică anii, urmându-și, bineînțeles, vocația, răsplata întârziată pentru el rămânând a fi adesea o iluzie. Exodul tinerilor și investițiile mai mult decât derizorii ale statului în domeniul cercetării și inovării, comparativ cu media europeană, vorbesc de la sine. În acest context, Academia de Științe a Moldovei, susținută de stat, societate și de prietenii săi externi, ar putea deveni un Centru de Excelență iradiant, spre care converg energiile și potențialul majorității centrelor universitare!

Suntem în plin proces de sincronizare către spațiul mult râvnit despre care același Cantemir zicea: „În părțile Evropii despre apus”.

O Europă spre care venim cu un nou răsărit!

La mulți ani, România!

Ion Hadârcă, memebru corespondent al AȘM, membru de onoare al Academiei Române